De ce pierdem

– Ai fost vreodată la proteste?

– Nu, dar am participat de cîteva ori activ dînd like-uri la live-uri pe Facebook!

– Şi eu, mă, i-am spart!

– Băi, dar nu mai e ce era nici Piaţa Victoriei…

– Da, băi, cum zicea şi Wittgenstein, săracu’, limitele limbii sînt limitele gîndirii şi ale lumii mele. E plin de săraci pe aici care nu au citit o boabă de Kant sau de Chirilă şi stau ca boii toată seara cu microfonul ăla în gură.  

– Da, mă. În plus, au şi pantaloni d-ăia naşpa, de se purtau acu’ doi ani.  

– Şi majoritatea clar nu sînt vegani şi nici din familii bune!  

– Mă duc la Pilates, băi, nu mai pierd vremea să mă gîndesc să merg la protest!  

– Şi eu, mă, la feng-shui!  

– Te duci la feng-shui, frate? Ce anii ’80 eşti!

Oamenii închid simultan Facetime-ul de pe iPhone-ul xşpe cu folie protectoare cu Che Guevara, mai iau o gură de iarbă organică fără gluten şi cu miros de ambrozie de la mama ei. Sînt pe terasă, la cîţiva metri unul de celălalt şi la cîteva sute de metri de Piaţă.

Ultima modă a hipsterimii e să nu te mai duci la proteste. Protestele sînt passé! Meditaţia transcendentală în şlapi bio din plastic adunat din branhiile delfinilor salvaţi sub curcubeu în Zanzibar schimbă România şi nimic altceva.

Ţi-a tăiat unul calea în timp ce tu erai pe trotineta aia șmecheră electrică – clar te pişi pe el de vot, că tu nu vrei să ai de a face cu nesimţiţii. Ai auzit o înjurătură, un dezacord şi o scandare aiurea la protest – e clar că oamenii ăia sînt inculţi şi nu te reprezintă, aşa că te pregăteşti de emigrare.

A venit vecinul fratelui surorii naşului, cumnatul fraierului ăluia de nu a apreciat pe Facebook video-ul ăla făcut de tine cu balet de ţestoase virgine din Guadalupe la protest, gata, s-a stricat puritatea lumii şi covorul de minuni. Cum tu eşti amestec de inorog cu înger, îţi bagi virtutea şi te retragi la Corbu, să te recompui sufleteşte.

Nu au venit la proteste toţi idolii tăi, plus doamna aia de vorbeşte frumos, dar care e în comă la spital de zece zile, e clar că Buddha nu vrea să fii tu acolo! Ai mîncat pătrunjel, ciucurii de la poncho-ul din lînă de Apaca sînt încurcaţi, nu ai guava pentru sucul tău energetic, nu ţi-ai mai curăţat chakra de trei ore – evident, nu ai de ce să forţezi destinul şi să rişti mersul în Piaţă.

E normal să fii cu spume la televizorul din apartamentul aflat la trei staţii de metrou de Victoriei, că nu vin inconştienţii de români să protesteze – doar nu toată lumea are treabă să taie bonsaiul şi să îi cînte la fluier agamei stresate.

E, da’ lasă, lasă, că atunci cînd o să fie nevoie o să fim spiritualiceşte alături de români. Că noi iubim România! Cu excepţia locurilor unde nu sînt piste de triciclete din bambus crescut etic.

Şi românii îi iubim! Românii care ştiu tot ce ştim noi. Nu mai mult, că ăia sînt aroganţi! Şi nici mai puţin, că ăia sînt proşti. Şi ăia care ştiu ce ştim noi trebuie să fie născuţi în zodia potrivită. Şi să ştie să se îmbrace! Şi să mănînce sănătos! Şi să nu fumeze! Şi dacă nu au votat Paleologu, e clar că nu merită!

Pe Dragnea îl doare în dos de cultură, morală, dadaism sau premiul Nobel pentru literatură. Pe el îl interesează să scape de puşcărie şi să poată să se bucure în linişte aici sau în Brazilia de poala de bani pe care a făcut-o cît noi am fost preocupaţi de potenţialul semiotic al babuinilor de Thoth.

Protestele nu sînt despre filozofia apartenenţei la grup. Sînt despre Justiţie şi despre salvarea României din mîinile unor hoţi mîrlani şi sociopaţi. Marea lor majoritate, nişte semidocţi şmecheri. Pe Viorica nu o impresionează Hume – cel mai probabil crede că e un fel de copac fructifer – ci cît de mulţi oameni sînt în faţa Guvernului.

Aşa că hai să lăsam un pic fiţele, pînă ce ne asigurăm că România e cît de cît funcţională, şi apoi putem să revenim la căutarea perfecţiunii în spaţiul mioritic.

Foto: Cosmin Bumbuţ