Dacă mazeta este o mîrţoagă, şi gazeta este o hîrţoagă

A fost odată o pereche de mazete. Ce putea face o pereche de mazete, - dacă nu să care, cu furgonul, hîrtie pentru patru-cinci gazete. Gazete importante, nu spui care... Lumea avea nevoie de gazete, iar acestea, de perechea de mazete, fără de care n-ar fi apărut. Gazetele erau, de fapt, nişte hîrţoage; mazetele fiind şi ele, prin definiţie, nişte jalnice mîrţoage, - incapabile de curse şi de goane. Iar, pe deasupra, costelive... Astfel încît, înfometate, se apucară, într-o bună zi, să pască tocmai hîrtia de ediţie pe care o cărau din greu, pe la gazete, în furgoane. Hîrtia este, însă, indigestă, drept care şi mîrţoagele-ncepură să sufere (din greu) de colici. Hîrţoagele îşi încetară apariţia, iar cetăţenii se făcură, cu timpul, tot mai melancolici.