Dac-aş fi, pentru-o zi, preşedinte...

Domnul Băsescu a chefuit cu fotbaliştii pînă în zori. Era o clipă de euforie semifinală, petrecută în condiţii cam nesportive - performerii trebuie să stea departe de pahare şi nopţi albe. Cînd o astfel de abatere e constatată în urma unui meci banal, fotbaliştii prinşi cu mîţa-n sac (sau pe genunchi) sînt pedepsiţi de club! Dar nu fusese o victorie epocală, ci doar un chinuit 0-0. Îmi imaginez că, la cîştigarea Cupei, chermesa va dura trei zile la Cotroceni, iar preşedintele va conduce personal autobuzul cu cheflii spre Thailanda! Cît despre predilecţia prezidenţială pentru sportul-rege: fotbalul e popular, desigur, dar Steaua e privată! Nu era reprezentativa României, ci doar echipa unui pseudo-lider de partid. Desigur, a zis preşedintele, i-am invitat şi pe rapidişti, dar au refuzat. Chiar aşa? Dacă era un ritual semi-oficial, poate că Răzvan Lucescu accepta să treacă pe-acolo un sfert de oră! Au lipsit chiar şi consilierii de profil - Belu şi Bitang. Prin entuziasmul său părtinitor, Traian Băsescu a anulat jalnic demna declaraţie pe care o făcuse cu doar cîteva ore înainte. Anume că nu va merge pe stadion, special ca să marcheze respingerea netă a vorbelor aruncate cu furca de gură-spartă din Pipera. Ceea ce păruse un semnal politic s-a dovedit o şmecherie de cartier. În fond, Becali nu-l bălăcărise decît pe Tăriceanu, urmînd chiar exemplul preşedintelui, care fusese deja "forţat" (într-un interviu) să spună că îl regretă pe acesta ca premier! Pînă la "soluţia imorală" nu mai e decît un pas. Încurajat, Becali l-a şi făcut, discutînd istoria matrimonială a liderului liberal! Oricum, marele finanţator (adus de fotbal pe vîrful notorietăţii) a anunţat degrabă că va fi pînă la moarte aliatul preşedintelui. Voia să zică "unealta", dar i s-a-mpleticit limba, neobişnuită cu şampania de colecţie. Iată, aşadar, implicaţiile obscure ale ideii de preşedinte-jucător! Profitînd de ocazie, animalul politic Băsescu a pus şaua pe bietul Gigi (un om pe care-l ameţeşte ideea că trăieşte în acelaşi judeţ cu şeful statului) şi a ciugulit din faima acestuia!Astfel de întîmplări "umane" mă fac să-mi pun diverse întrebări melancolice. Se vor regăsi banii lui Becali pe listele de subvenţie electorală ale viitorului candidat Băsescu? Vom identifica în vorbele sale (bine mediatizate de televiziunile iresponsabile) mesajele subliminale ale aceluiaşi Băsescu? Sarcina racolărilor de primari şi deputaţi nu va fi cumva preluată de PNG, ca să protejeze PD-ul de acuzaţia că joacă necinstit? Căci, la urma urmei, nici alianţa asta nu e bătută în cuie. Bîlbîiala de la CNSAS a scos în evidenţă ceea ce vedea oricine - că parteneriatul oranj scîrţîie! Iar în solemnitatea prestigiosului Golden Blitz (stupid nume!), ştirbită doar de cîntecele lăutăreşti şi comenzile ospătarilor la bucătărie, mediatorul naţiunii a schiţat rapid din cuţite şi pahară planul B. O cîrpeală, de acord, dar PNL-ul să bage la cap! După care, în zori, preşedintele s-a suit la volan şi a dispărut cu alaiul de sepepişti. Timp de şase-şapte ore, nu băuse, după spusele unicului martor voluntar, decît 200 ml de vin şi cîteva găleţi de apă plată, deci era perfect valid. Dar chiar de-ar fi fost aşa, dl Băsescu putea, ştiindu-se studiat, să cedeze volanul, ca să nu mai fie discuţii. Ulterior a declarat că nu era nevoie. Ba da, era! Căci dorinţa sa de a conduce (maşina) poate fi interpretată şi ca orgoliul de a demonstra, cu orice preţ, că poate, în ciuda circumstanţelor! Ulterior, şeful statului a admis că e şi el un om. Ca toţi oamenii. Că se bucură. Că la bucurie uită relele. Că nu se poate veseli singur. Bun! Acestui om îi datorăm fisurarea PSD-ului, abordarea unui stil politic energic, deblocarea unor procese ce păreau sigilate pe veci. De-aia l-am ales! Numai că astfel de incidente ne arată şi o nefastă predilecţie pentru jocul dublu, pentru gregaritate, pentru spiritele joase. Or, nu de-asta l-am ales, ca să fie media aritmetică! * Vers din Paraziţii.