Cutremure şi alarme
În ultima perioadă, Vrancea ne tot leagănă uşor, iar Guvernul vrea să ne avertizeze cînd vine cutremurul. Să ne dea alarma, pe oriunde am fi. Evident, seismele nu pot fi prezise nicăieri în lume. Dar nimeni nu contrazice această idee. Ministrul delegat al Cercetării, Mihnea Costoiu, spune că vrea ca sistemele de alarmare rapidă, care funcţionează la această dată doar pentru autorităţi, să fie puse gratuit şi la dispoziţia populaţiei. De fapt, nu e vorba de prezicerea seismelor, ci de o alertare rapidă în momentul în care se declanşează un cutremur. E un sistem prin care se poate şti că în regiunea Vrancea, de exemplu, a început un cutremur care vine şi la Bucureşti. Unda seismică periculoasă se propagă mai încet decît undele electromagnetice ale sistemelor de avertizare. Apare o diferenţă de circa 30 de secunde între momentul în care cutremurul s-a declanşat în Vrancea şi momentul în care unda seismică secundară, periculoasă, ajunge în Capitală. În aceste circa 30 de secunde, bucureşteanul poate afla că vine cutremurul. Focşăneanul, în schimb, nu are la dispoziţie acest interval de timp, iar pe clujean (ca ardelean cu tabieturi), chiar dacă ar avea mai mult timp la dispoziţie, s-ar putea să nu-l prea intereseze. În fine, măcar bucureşteanul, cum spuneam, are cel mult 30 de secunde ca să intre în panică, să iasă afară din apartament şi să ajungă pe scările blocului (cele care, de obicei, cad primele), să se calce în picioare cu alţii speriaţi prin săli de spectacol sau mari magazine, să facă infarct, trezit în miez de noapte de avertizarea sonoră cu pricina şi, eventual, toate astea pentru un cutremur de vreo 5,5 grade pe scara Richter, adică nepericulos. Aici e o altă problemă.
Sistemele respective nu pot evalua decît foarte grosolan magnitudinea cutremurului şi în nici un caz durata. Ele erau folosite pînă acum preventiv, pentru deconectarea automată a unor instalaţii industriale, ca de pildă cele de la centrala nucleară de la Cernavodă, pentru trecerea unor instituţii vitale pe generatorul propriu de energie ş.a.m.d. În cele mai multe cazuri, cetăţeanului obişnuit nu-i poate fi utilă această alertare rapidă, ba chiar dimpotrivă. Iar după vreo două-trei alarme false, s-ar putea ca nimeni să nu le mai ia în seamă, ca în povestea cu lupul. Colac peste pupăză, se pomeneşte şi despre posibilitatea alertării prin e-mail sau prin televiziuni. Ei bine, de cînd aşteptam să ne anunţe Mihai Gâdea sau Radu Banciu, în direct, că va fi cutremur.
Ministrul Costoiu spune că a văzut un asemenea sistem de alertare în Japonia. Dar aceea e o ţară în care cutremurele se produc frecvent şi populaţia ştie exact ce trebuie să facă în asemenea situaţii. În România, cutremurele periculoase se produc o dată la 40 de ani, iar lumea ştie, din folclor, că trebuie să se adăpostească sub tocul uşii (ceea ce, în cazul celor mai multe construcţii, nu e tocmai indicat). Există pe glob şi zone în care distanţa dintre epicentrul cunoscut şi zonele dens populate este mai mare şi, în consecinţă, timpul dintre alertă şi venirea undelor seismice este mai lung – peste două minute, de exemplu, în cazul metropolei Ciudad de Mexico. Or, în două minute sînt ceva mai multe şanse de a te pune la adăpost (poate). În România, efectele unui asemenea sistem ar fi cu siguranţă benefice pentru anumite firme şi probabil aproape inutile pentru populaţie. În urmă cu cîţiva ani, o asemenea firmă vindea pagere de alertare împotriva cutremurelor. O afacere cu un bun potenţial, avînd în vedere că se adresează unei clientele puţin informate şi cu frică de cutremure. Firma respectivă a organizat la un moment dat chiar o conferinţă de presă la care voia să-şi prezinte produsele. Titlul conferinţei, conceput în mod abil, împreună cu denumirea firmei care părea a unei instituţii de stat, au atras o mulţime de jurnalişti şi televiziuni. În timpul conferinţei, însă, unii şi-au dat seama că asistă la o pură reclamă comercială. A ieşit un oarecare scandal. De data asta, însă, nu o firmă particulară, ci un reprezentant al Guvernului propune aşa ceva, spunînd că se bazează pe senzorii şi datele Institutului Naţional pentru Fizica Pămîntului. Directorul institutului a declarat că un asemenea sistem ar fi util doar însoţit de ample acţiuni de educare a publicului. Propunerea Guvernului vine ca la carte, într-o perioadă în care focarul din Vrancea este, aşa cum spuneam, destul de activ. O asemenea măsură aminteşte de măştile contra gazelor de luptă, distribuite populaţiei de regimul Ceuşescu. Atunci, aveam de-a face cu o măsură propagandistică. Astăzi, motivele par să fie altele, dar poate că mai eficient decît un program de alertă în cazul cutremurelor ar fi un sistem de prevenire a matrapazlîcurilor la nivel guvernamental.