Cum va fi 2016?

Într-o lume de preziceri, unii fac doar previziuni, bazate însă pe analize. Săptămînalul The Economist publică la fiecare sfîrşit de an, de 30 de ani încoace, un supliment consistent cu previziuni  politice şi economice pentru anul care urmează. Jurnaliştii şi analiştii revistei, alături de oameni implicaţi direct în decizii de importanţă mondială, precum şefa FMI Christine Lagarde sau şefa diplomaţiei europene Federica Mogherini, scriu despre evenimentele previzibile şi despre posibilele consecinţe ale acestora.

Privind lumea în ansamblu, se pare că există destul de multe motive de preocupare legate de anul  2016. În Statele Unite e ultimul an de mandat al lui Barack Obama, iar în toamnă va fi ales un nou preşedinte, în condiţiile în care la orizont nu se profilează candidaţi prea străluciţi. În China, problemele economice sînt tot mai serioase, într-o situaţie în care vechiul model de dezvoltare pare depăşit, iar unul nou nu se întrevede. Economia Rusiei se adînceşte într-un soi de stagnare, iar rubla a devenit cea mai slabă dintre monedele economiilor aşa-zis emergente. O altă ţară importantă, în care în 2016 se vor desfăşura Jocurile Olimpice, Brazilia, se confruntă cu probleme pe măsura mărimii ei. Conflictul din Siria şi situaţia general explozivă din Orientul Mijlociu par a fi fără soluţie şi mai îngrijorătoare decît toate celelalte enunţate anterior.

Dar pe noi ne interesează în primul rînd Europa, iar cei de la The Economist cred că, în 2016, Uniunea Europeană se va confrunta cu patru ameninţări majore. Una ar fi cea legată de felul în care guvernul stîngii radicale din Grecia, condus de A­lexis Tsipras, va reuşi să pună în aplicare planul de salvare pentru Grecia convenit cu creditorii. Ştim ce tulburare a produs Grecia anul trecut în Uniunea Europeană, iar problema nu e nici pe departe rezolvată.

Cea de-a doua îngrijorare majoră e legată de agresiunile Rusiei. Chiar dacă luptele din estul Ucrainei s-au mai domolit (mai ales după intervenţia Rusiei în Siria), nu se poate vorbi despre aplicarea completă a unor planuri de încetare a focului în regiune. Prin intervenţia în Siria, Vladimir Putin a încercat să-şi deschidă o cale de negociere pentru micşorarea sau chiar eliminarea sancţiunilor economice impuse Rusiei în urma agresiunilor din Ucraina. Angela Merkel şi alţi lideri europeni au rezistat pînă acum, menţinînd sancţiunile, dar rămîne de văzut dacă nu cumva în 2016 vor apărea breşe în această politică a Uniunii Europene. Într-un articol special dedicat politicii lui Putin, The Economist ajunge la concluzia că victima cea mai mare a acestei politici va fi chiar Rusia. Noi ne facem griji, însă, din pricina efectelor colaterale. 

O a treia mare ameninţare pe care analiştii publicaţiei o văd în 2016 la adresa Uniunii Europene este referendumul plănuit de către premierul britanic David Cameron, privind rămînerea sau nu a Marii Britanii în Uniune. Cum s-a observat, sub ameninţarea unui posibil rezultat negativ la acest referendum, premierul britanic negociază un regim special pentru ţara sa. Dar concesiile făcute Marii Britanii pot provoca o reacţie în lanţ din partea euroscepticilor din alte ţări membre. Cu alte cuvinte, e de aşteptat ca momentul referendumului şi discuţiile legate de el să fie un test serios pentru unitatea europeană.

Cea de-a patra ameninţare, şi cea mai gravă, rămîne cea a invaziei imigranţilor din Siria şi alte ţări cu probleme, presupusă a reîncepe la scară mare odată cu încheierea iernii. O invazie care va pune la încercare viabilitatea Spaţiului Schengen. Iar odată ce ţările din acest spaţiu şi-ar închide graniţele într-un efect de domino, refugiaţii şi‑ar putea schimba rutele, alegînd, în opinia analiştilor, să tranziteze ţări ca Bosnia sau  România.

Dincolo de aceste patru mari probleme, pentru Europa mai există şi alte surse de îngrijorare. De exemplu, ascensiunea forţelor de extremă dreaptă în mai multe ţări şi poate, în special, cea a Frontului Na­ţio­nal din Franţa, vizibilă la recentele alegeri regionale. Chiar dacă alegerile prezidenţiale din Franţa sînt abia în 2017, anul acesta se vor discerne principalii candidaţi. E un an decisiv pentru crearea unor condiţii în care drumul doamnei Marine Le Pen către scaunul prezidenţial ar putea fi barat sau impulsionat.

În fine, The Economist observă că 2016 este anul în care o nouă lege a imigraţiei în Germania ar putea consfinţi un fenomen petrecut în ultimele decenii, anume că ţara a devenit una de imigranţi. De fapt, e a doua ca atractivitate pentru imigranţi după Statele Unite, un adevărat tărîm al făgăduinţei.

În general însă, una dintre concluziile redactoarei-şefe a revistei, Zanny Minton Beddoes, este că privind în jur, prin lume, unui liberal internaţionalist îi e greu să găsească prea multe motive de optimism.