Cultură mare, monşer!

La ora cînd scriu, au apărut primele statistici despre bacalaureat. Examen minat de o continuă suspiciune legată de corectitudine. S-a dovedit cu asupră de măsură că subiectele nu sunt nici pe departe atît de secrete pe cît ar trebui, că profesorii care le fac dau şi meditaţii, s-a aflat şi mercurialul subiectelor, cîte şi mai cîte. Se vor lua desigur măsuri drastice, dar ceva mai încolo, după ce s-o termina examenul. Şi, ce să vezi, cu toate că elevii au beneficiat de condiţiile astea de toleranţă tarifată, primele statistici conturează o promovabilitate cam firavă. Interviurile TV cu "reuşiţii" m-au înfiorat (mai ales la limba română). Mai bine nu s-ar mai lua nici o măsură - riscăm să nu mai avem absolvenţi! Ca de obicei, vor urma culegeri cu "perlele" şcolerilor, numai bune ca să-ţi provoace hohote îngheţate de rîs. Desigur, vor fi alese numai din lucrările de limba română - doar aşa se mai poate spera la înveselirea audienţei. Dacă s-ar cita exemplele similare din tezele de fizică sau matematică ar rîde doar huliţii ingineri! Citesc un articol extrem de galant la adresa premierului, extrem de tolerant faţă de greşelile care au coalizat mai toată presa împotriva sa. Extrem de politicos, ca să nu zic mai mult. Întrucît am privilegiul să-l cunosc pe autor, îl întreb de unde atîta înţelegere faţă de dl Tăriceanu. "Eh, zice acela, mi s-a părut că prea e toată lumea împotriva lui. Mai trebuie să-i ia cineva şi apărarea!" Adîncind discuţia, mi s-au mai servit două argumente: "se ştie, aşa fac toţi premierii" şi "ai stat prea mult în Anglia"! La TVR, selecţia Marilor români s-a redus la zece nume. Judecînd după rezultat, mi se pare o selecţie suspect de cuminte, de parcă ar fi votat numai academicieni trecuţi de vîrsta pensiei. Mă rog. Urmează faza în care se va face cîte un filmuleţ pentru fiecare nominalizat, diverşi contemporani (de-ai noştri, nu de-ai lor!) le vor argumenta măreţia şi, cu ajutor contabil, va fi ales şi Românul Esenţial. Deocamdată se poartă discuţii melancolice în studio. Dar, să vezi belea, cu sau fără voia realizatorilor, iese la iveală că marele public nu prea cunoaşte adevărul despre unul sau altul. (Ba, uneori, nici chiar invitaţii! Prea se limitează la locuri comune sau legende urbane!) Nu ştiu dacă diriguitorii televiziunii trag vreo concluzie din chestia asta, dar le sugerez eu una. De exemplu, să se ocupe mai serios de personalităţile naţiunii. Nu că l-aş fi preferat eu pe Spiru Haret, dar aţi văzut vreodată vreun documentar vioi, interesant, informat despre modernizatorul învăţămîntului românesc? Sau despre Brâncuşi? Ori Titulescu? Iar dacă mi se va spune că TVR nu trebuie să facă treaba şcolii, atunci să nu ne dea nici extemporale! Cea mai ciudată prezenţă din acest Top Ten mi se pare cea a lui Mircea Eliade. Oare ce l-o fi propulsat lîngă Eminescu, Nadia Comăneci şi Carol I? Cariera ştiinţifică sau cea literară? Să fie tratatele sale chiar atît de populare în rîndurile studiosului nostru popor? Să fie romanele şi nuvelele sale atît de iubite în ţara lui Caragiale? Mă-ndoiesc temeinic şi de una, şi de alta. Rămîn (în opinia mea, fireşte) două variante. Prima ţine de suflet: s-ar putea ca o majoritate să-l fi votat pe bune, întrucît "dă bine" (orice casă de snob avea în anii ’80 un exemplar necitit din Istoria religiilor!). A doua e politică: n-o fi fost cumva promovat peste rînd, ca să nu ne trezim pe sacrosanctul shortlist cu vreun incomod? Ştiu, nu dă bine să fiu aşa de suspicios. Dar n-o să mă vindec de boala asta decît atunci cînd voi vedea cu ochii mei că şeful AFAN e condamnat la doi ani cu suspendare pentru împuşcarea în cap a tînărului din Văcăreşti. De-abia atunci voi fi sigur că trăiesc într-o ţară predictibilă, aşa cum ne cere Uniunea Europeană. S-a terminat şi Cupa Mondială! Din partea mea - slavă Domnului! Totuşi, am rămas cu o nedumerire. Ideea competiţiei e să reprezinte naţiuni, participă doar jucători cu cetăţenia respectivă, se cîntă imnul etc. Dar antrenorii, de ce pot fi de oriunde? Şi-atunci, noi de ce nu l-am lua pe Tostao?