Cui i-e frică de balcanizarea Europei?
Se pune, tot mai adesea, problema „balcanizării“ Europei. Valurile de imigranți, cele de acum, dar și cele precedente, redeschid polemica despre ce înseamnă, de fapt, să fii european. Ca orice discuție despre identitate, și aceasta provoacă temeri și resentimente. Cîți imigranți mai poate primi Vestul fără să‑și piardă identitatea, fără ca „ceilalți“ să contamineze cultura majoritară? Sînt întrebări care se pun, sub o formă sau alta, în spațiul public german. Nu e întîmplător că tocmai în Germania s-au lansat aceste reflecții: într-o „cultură a ospitalității“ apar și (euro)scepticii. O contribuție pertinentă la această polemică a apărut recent în Die Zeit, într-un articol semnat de Adnan Softic („Mehr Balkan wagen“). Adnan Softic este artist vizual, regizor și scriitor, un intelectual angajat. S-a născut la Sarajevo, a crescut în Bosnia, iar astăzi trăiește și lucrează în Germania. În lucrările sale conceptualizează, uneori radical, teme legate de trecutul recent.
Parafrazîndu-l pe Slavoj Zizek, Softic amintește cum croații se străduiesc să demonstreze că zona Balcanilor începe de-abia cu statele vecine, cu Serbia și Bosnia. Slovenii, la rîndul lor, se văd niște apărători ai Occidentului – Balcanii ar începe, după ei, la granițele lor estică și sudică. Austriecii sînt convinși că slovenii, care odinioară aparținuseră federației iugoslave, sînt balcanici. Iar germanii îi privesc pe austrieci cu superioritate și suspiciune, că doar Imperiul Austro-ungar s-a orientat în direcția sud-est. Chestia asta poate să meargă tot așa pînă în Marea Britanie – dar cît de europeană e, pînă la urmă, Marea Britanie? De fapt, Europa tinde să se definească, tot mai adesea, pornind de la un clivaj al mentalităților: e european cine nu e balcanic, atrage atenția Adnan Softic.
„Balcanii ar fi exotici, orientali, fascinanți și în egală măsură amenințători. Istoriografia regiunii, precum și analizele politice s-au specializat pe descrierea sciziunilor. Așa au ajuns Balcanii – oriunde s-ar afla – în (sub)conștientul continentului. Neliniștea pe care Balcanii o generează în Vest nu-și are originea doar în războaiele sîngeroase din anii ’90, ci mult mai adînc. Neliniștitoare sînt și recursul la istorie, prezentul tumultuos și viitorul incert.“ Dar oare Europa, atunci cînd se uită spre Balcani, nu-și vede în oglindă propria imagine negativă? Nu cumva e mai balcanică decît crede? Nu cumva o fi venit timpul să acceptăm balcanicul? – se întreabă Softic.
De fapt, Balcanii au fost, pentru multă vreme, un „cămin“ pentru diversitatea culturală. Multiculturalismul a apărut în Balcani încă înainte ca vesticii să teoretizeze conceptul și să-i dea un nume. Europa occidentală ar avea ce învăța de la balcanici. Europenii – de fapt, occidentalii – se tem că ar putea eșua din cauza diversității, arătînd cu degetul spre Balcani. Dar în Balcani conflictele n-au început din cauza diversității, ci din cauza naționalismelor de tot felul – adică din cauza respingerii diversității. Exemplele (istorice) sînt numeroase. „Balcanizarea Europei nu e o distopie. În context democratic, e singurul drum“, spune Adnan Softic. Viitorul sună (aproape) bine, dacă e să ne luăm după spusele lui Softic. Mai rămîne doar să începem să ne înțelegem. Pînă una-alta, există, în Balcani, destui oameni care, deși vorbesc aceeași limbă, spun că nu pricep o iotă din ce zice celălalt. Și iarăși ajungem la chestiunea identității…
Foto: wikimedia commons