Cu ochii pe cer (partea a doua)

Zgomotul și comoțiunea petrecute în stradă m-au făcut să ridic ochii din carte. Citesc  însemnările unui tip englez care s-a ridicat din depresie și anxietate cu ajutorul păsărilor. Urmărindu-le, observîndu-le. Nu pot deocamdată decît să visez la bogăția de viață pe care o are omul ăsta prin preajma lui, într-o natură englezească mult mai binevoitoare și mai îngrijită. Spre deosebire, modestele apariții înaripate dintre betoanele precare bucureștene îmi par – după dispoziție – ori total nesatisfăcătoare, ori adevărate minuni fulgurante, străluminări de o secundă.

Dar, dincolo de cartea mea, în stradă se petrecea clar ceva ieșit din comun. O las deoparte, așadară, și mă reped spre geamul deschis să văd cine și de ce poate să scoată asemenea zgomote. De pasăre, fără îndoială. O serie rapidă de țipete disperate, de piuituri în tonuri înalte, de chemări urgente într-o păsărească agitată pînă la paroxism. Văd repede mierla neagră care zburătăcește ba pe acoperișul casei de vizavi, ba sus pe stîlpul de lumină, ba coboară rapid și abia atinge trotuarul și iar se ridică într-o fluturare nervoasă de aripi, țipînd, chemînd neobosit în tonurile disperate ieșind din ciocul galben-auriu, același cu care în zori ridicase dumnezeiești și improbabile triluri înainte de a se trezi tot orașul – pe deasupra bulevardului, peste mesele fixate în metal pe terasa de la McDonald’s, peste gura de metrou, peste afișele de-acum inutile ale nu știu cărei agenții de turism.

Pasărea nu pare să aibă un motiv observabil de stres. M-am aplecat jumătate pe geam și m-am întrebat ce durere o poate agita atîta, ce pericol sau poate ce fel de ceremonie necunoscută o performa, dincolo de înțelegerea omenească a minții mele. Țipetele ei l-au scos și pe vecin la geam – o apariție schematică, fix cum e realitatea uneori, ca un catalog cu samplere –, un burtos în maieu care a început să agite brațele ca să gonească zburătoarea gălăgioasă. Burtosul s-a retras repede, a închis nervos geamul. Eu am continuat să caut.

Pînă am descoperit motivul comoțiunii: jos, în stradă, puiandrul ei de mierlă fuge pe niște piciorușe ca bețele, încă neajutat de aripi, urmărit îndeaproape de o pisică lunguiață și slabă. Fuge ăla cît poate de repede, iar anxietatea lui îmi bate mie în piept – inima mică, zguduită de trei milioane de bătăi pe minut, bate violent în sternul încă moale și-mi bîțîie tot trupul. Alerg pe două picioare ca bețișoarele, întind aripile cu care n-am zburat încă niciodată și fug, fug, pînă cînd o labă a mîrtancei îmi șterge penele de pe coadă și aproape că mă răstoarnă pe o parte. Din cer, maică-mea plonjează și țipă, nu are curaj să se apropie prea tare de felina încordată ca un arc, dar încearcă, biata. Reușesc să mă strecor sub o mașină, cineva de pe stradă a observat hărmălaia și gonește scurt pisica cu o bătaie din palme, mama nu se oprește din țipat, iar tipa aia de la geam care a văzut toată scena a încremenit, albă. În capul ei a rulat fulgerător posibilitatea de a trage rapid blugii și a fugi să mă ajute, dar cine în lumea mea stă după rulajul ei prea lent, după demarajul ei bolovănos, căci între timp, uite, m-am strecurat pe sub o poartă și am dispărut într-o curte umbroasă. Maică-mea m-a urmat, iar țipetele noastre s-au ostoit și ele.

Mi-am luat capul în mîini și am rămas la fereastră cu ochii aiurea. Disperarea maicii mierlă și totala ei pierdere de sine m-au întristat cumva, m-au uimit și bucurat altcumva, ba chiar mi s-a făcut dor de maică-mea aia omenească.

Întîmplarea asta se va adăuga altor două întîlniri păsărești care îmi vor ancora pentru totdeauna dragostea, admirația, uimirea și bucuria trezite de aceste creaturi. Drama dintre betoanele mele modeste, dintre corcodușii și duzii mahalagești ai orașului se va adăuga unei întîlniri extraordinare trăite undeva pe un mal scoțian, dar și celui mai frumos miracol văzut vreodată de ochii omenești: o prigorie scînteietoare, pe care cineva a aruncat darnic toate culorile, acum mulți ani, pe coclaurile cu lacuri secate, undeva la Vadu.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.