Competența über alles

Un cetățean german al cărui tată a făcut pionierat în voluntariat în România a decis pe la vîrsta maturității, cînd era un om de afaceri de succes în Germania, să-și vîndă afacerea cu cîteva milioane bune de euro și să se stabilească la noi în țară. A investit într-un sat izolat, a cumpărat cîteva case săsești, le-a renovat și a pus pe picioare o nouă afacere, în turism, care are succes. E un model de om care are o competență, dezvoltată la nivel de excelență. Afacerile pe care le făcea în Germania erau în domeniul impresariatului și al producției muzicale. Domenii total diferite față de ceea ce face aici. Totuși, reușita lui pe plaiuri mioritice este de asemenea notabilă, chiar dacă încă este în stadiu adolescentin. Omul știe ce face. O spun și din experiență, pentru că mă aflu acum exact la el în ogradă. Într-una dintre casele pe care le are în circuitul turistic, în satul Cund din județul Mureș. Dar ce fac aici și de ce vă spun iar despre plimbările mele de vară?

Am mai scris și cu alte ocazii despre educația media și despre proiectele pe care Centrul pentru Jurnalism Independent le derulează în acest domeniu. Cu un an în urmă am participat la o formare pe această temă, care viza infuzarea curriculum-ului național al mai multor discipline umaniste cu elemente de educație media. Acum, același CJI a dorit să extindă proiectul, astfel încît își propune să acrediteze un curs de formare pe această temă. Pentru scrierea bazei de curs și o primă etapă de formare a viitorilor formatori a constituit un grup de lucru, alcătuit din profesori de limba și literatura română. Mă aflu printre acești 14 profesori, așadar, și dezbatem modul în care vom putea scrie curriculum-ul acestui curs de formare. Ca să fie mai clar, veți vedea imediat de ce, ne dorim infuzarea curriculum-ului de limba și literatura română cu elemente de educație media. Apoi, pe viitor, sperăm noi, infuzarea curriculum-ului altor discipline cu astfel de elemente de educație media.

La finalul anului 2018, în Parlament a ajuns un proiect de lege vizînd introducerea obligatorie la clasele a VI-a și a IX-a a unei discipline noi cu tematică de educație media. Pentru moment, a fost întors dinspre Camera Deputaților înspre Senat, pentru că nu s-a respectat ordinea procedurală, care presupune mai întîi aprobarea legii de către Senat, abia apoi dezbaterea acesteia în Camera Deputaților. La o primă vedere, această inițiativă legislativă ar putea părea salutară. Chiar și pe fondul ultimelor evenimente cu impact mediatic major, e relativ ușor de văzut cît de necesară e o astfel de alfabetizare, care să ofere elevilor un set de instrumente de analiză, cu ajutorul cărora să poată discerne, să poată diferenția, să poată judeca în manieră critică discursul mediatic. Și nu doar atît: să înțeleagă ce înseamnă libertatea de exprimare, să facă distincție între legal și moral, să înțeleagă rolul mass-media în contextul libertății de exprimare, să înțeleagă limitele libertății de exprimare, rolul responsabilității etc.

Cu toate acestea, susțin eu, dar susținem mai mulți, implicit cei ce sub îndrumarea CJI încercăm să scriem această bază de curs, nu niște ore distincte de educație media rezolvă această problemă, ci infuzarea curriculum-ului unor discipline deja existente în planul-cadru cu elemente de educație media. De ce? Pentru că educația media nu este o disciplină în sine, ci o abilitate de viață care ține de interconectarea la diversele domenii ale realității. Este o competență în sine, care însă nu se poate învăța distinct. Ar fi ca și cum am vrea să învățăm gîndirea critică în sine, ca disciplină, în afara aplicării ei pe domenii curriculare. Care ar fi riscurile? Mai întîi, perceperea acestei educații ca o formă de asimilare a unor conținuturi, o disciplină obligatorie ca oricare alta. Cu risc de a prezenta dezinteres pentru unii elevi sau de la un punct încolo. Nu ca o competență trans-curriculară. Apoi, riscul secundar îl reprezintă faptul că, existînd ca disciplină distinctă în orar, la alte discipline nu se va mai simți nevoia abordării aspectelor care țin de educație media: păi, nu faceți destul la ora de specialitate? Se pierde astfel, sîntem convinși, specificul acestei competențe, repet, transcurriculare.

În plus, proiectul de lege prevede că această nouă „disciplină“ poate fi predată de profesori de română, de limbi străine, de istorie, de socio-umane, pe scurt, de profesorii de umanioare. De ce? Dacă e o disciplină în sine, distinctă, ar trebui să poată fi predată doar de specialiști. Dacă nu e, ar trebui să poată fi predată de orice profesor. Educația media implică inclusiv elemente de înțelegere și de utilizare a diverselor canale media, producerea de conținut, aspecte care țin de utilizarea unor tehnologii și canale informaționale (Facebook, Instagram, Twitter, aplicații de tipul Kahoot etc.). E o discriminare pozitivă, care evidențiază exact eliminarea din ecuație a scopului dezvoltării competențelor educației media: interconectarea în planul realității la diversele compartimente ale acesteia. La fel de bine poate fi abordată problematica -fake news la biologie, ca la limba și literatura română.

Domnul Jonas nu e specialist în turism. Nu are nici studii în domeniul muzical, deși a impresariat o seamă de muzicieni și a avut o casă de producție. A performat în domeniu, acum performează în turism. Pentru că, de fapt, deține o competență. Dacă ar fi fost absolvent de Conservator, nu e sigur că ar fi fost un antreprenor de succes în domeniul muzical. În plus, cu aceeași competență, are succes și în turism.

Ce vreau să spun este că o intenție bună, care are un obiectiv nobil, poate fi pusă în primejdie printr-o operaționalizare nefericită. Nu e nevoie de o disciplină distinctă, cu note și promovabilitate, ci de o abordare a problematicii educației media la cît mai multe discipline de studiu, prin identificarea conținuturilor acestora care se pretează ilustrării elementelor de educație media.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.