Cetăţenii turmentaţi

La recentele alegeri pentru funcţia de primar al sectorului în care locuiesc, am avut nişte nedumeriri de simplu cetăţean. Pentru fotoliul de primar au candidat 19 persoane, dintre care numai două cu şanse şi avînd acelaşi nume. Despre celelalte 17 n-am auzit vreodată ceva, cel puţin în ultimii 40 de ani. Cum să votezi pe cineva de care nici n-ai auzit?

Candidaţii cu şanse erau primarul PDL şi rivalul său de la USL. Acesta din urmă l-a acuzat pe primarul în exerciţiu că, timp de opt ani, n-a făcut altceva decît să fure banii oamenilor din sector, că principalul său scop a fost să-şi satisfacă interesele proprii şi pe cele ale clientelei politice. La rîndul lui, primarul (care era) a cerut alegătorilor, printr-un mesaj telefonic înregistrat, să nu aibă încredere în contracandidatul său, pentru că vrea să acceadă la Primărie doar ca să le fure banii. Mesajul a fost primit de mai mulţi cetăţeni, la foarte scurt timp după ce primarul se lăudase într-o emisiune televizată că el n-a făcut campanie electorală negativă şi n-a folosit procedee murdare, lucruri de care l-a acuzat, în schimb, pe adversarul său. Tot aşa, contracandidatul îl acuza pe primar că dă mită electorală din bani publici. În vremea asta, propriii agenţi de campanie de la USL le ofereau votanţilor excursii şi mese gratuite.

Eu, ca simplu cetăţean, recunosc că fiecare dintre ei mi s-a părut extrem de convingător ori de cîte ori a vorbit despre celălalt. Prietenii politici ai contracandidatului n-au contenit a spune că primarul e hoţ iar prietenii politici ai primarului au spus despre contracandidat că este proxenet. Cum adică? m-am întrebat. Tipii ăştia care aspiră la o funcţie aşa de importantă nu sînt nişte domni? Sînt doi infractori? Iar noi, cetăţenii din cartier, avem de ales pe unul dintre ei?

Nedumerit am fost însă şi de ce contracandidatul nu dovedeşte în justiţie că primarul în exerciţiu a furat timp de opt ani (dacă furtul pare aşa de evident) şi de ce partidul primarului nu dovedeşte în justiţie proxenetismul adversarului, ca să-l scoată din joc. Tot aşa, m-am întrebat şi de unde vine convingerea fermă a primarului că rivalul său are de gînd să fure banii oamenilor cînd îi va lua locul.

Ei bine, în cei opt ani, primarul a făcut unele lucruri şi, o vreme, majoritatea cetăţenilor au fost încîntaţi, şi chiar l-au votat masiv la alegerile trecute. Oponenţii spun însă că, la banii pe care i-a avut pe mînă, ar fi putut face mult mai mult şi mai cu cap. De unde poţi fi sigur însă că adversarul va reuşi să facă mai mult? Îl votezi şi afli pe urmă? Şi dacă nici el nu poate sau nu vrea să facă mai mult şi mai cu cap?

Susţinătorii primarului în funcţie pretind că acesta a dezvoltat un mod performant de a fura, prin care profită şi cetăţeanul. Şi că unui nou primar îi va fi greu să ajungă la un astfel de sistem perfect, în cazul în care îşi va propune aşa ceva. Oponenţii spun că, după un al treilea vot favorabil, s-ar putea ca nici cel vechi să nu mai dorească să satisfacă interesele cetăţenilor aşa cum a făcut-o pînă acum. Pînă la urmă, noi, cetăţenii, pe cine să credem? Trebuie să alegem iar dintre două rele? Păi, pînă cînd? Şi de ce? În sfîrşit, să zicem... Dar, care-i răul mai mare?

Ca ieşire din dilema asta, unii recomandau să votezi la locale în mod politic şi să sancţionezi partidul care a fost la putere, să-i dai o lecţie. Alţii, dimpotrivă, recomandau să votezi forţele politice aflate pe val, să le mai tai din avînt ca să nu cîştige prea mult şi să devină incontrolabile. Toate ideile astea au logică şi fac decizia complicată, mai ales atîta vreme cît lipsesc reperele concrete pe care să te bazezi.

Ni se spune că trebuie în orice caz să mergem la vot, pentru că altfel decid alţii în locul nostru, că democraţia presupune măcar participarea la vot. Dar dacă realmente nu ştii cu cine să votezi? Să dai foaia albă? Nuuu, că cică pot să pună alţii apoi ştampila unde le convine. Să pui ştampile pe mai multe căsuţe... să scrii ceva urît pe buletinul de vot? E ăsta un comportament responsabil? Ajută democraţia? Dar dacă simţi că nu eşti reprezentat (nici măcar pe departe) de către nici un candidat nu înseamnă că e ceva în neregulă cu democraţia noastră? Şi atunci, a participa la un aşa vot nu înseamnă a participa la perpetuarea unui sistem strîmb?

Poate nu mai înţeleg eu ce e votul? Poate sînt prea pretenţios sau poate că m-au zăpăcit de cap analiştii şi ziariştii? Orice e posibil, dar sînt sigur că, la recentele alegeri, mulţi cetăţeni de prin toată ţara s-au găsit în situaţia asta. Şi fie au votat cu un Negoiţă, fie au votat cu alt Negoiţă, fie n-au votat deloc, fără să fie însă convinşi că opţiunea lor e corectă şi că le va aduce vreun beneficiu.