Cea mai înaltă clădire din lume și dezastrul dintr-o zi de vară

Ironia istoriei poate face și ca cea mai înaltă clădire din oraș să devină invizibilă. Cum? Cum, din nefericire, s-a întîmplat în vara anului 1945 în New York.

Al Doilea Război Mondial era aproape încheiat, dar avioanele militare încă se mai perindau prin aer fără vreo semnificație menită să alerteze. Pe 28 iulie 1945, un bombardier, Mitchell B-25 pe numele său, se îndrepta dinspre New Bedford, Massachusetts, spre New York, unde trebuia să aterizeze pe Aeroportul LaGuardia. La bord erau doi piloți și un pasager. Vremea nu era deloc prietenoasă pentru zbor în acea dimineață de sîmbătă, o ceață foarte densă afecta serios vizibilitatea.Din acest motiv, controlorii de trafic au redirecționat avionul militar spre alt loc de aterizare, Aeroportul Newark din New Jersey.

Odată cu schimbarea rutei, avionul trebuia să treacă deasupra Manhattan-ului. Plin de ceață groasă. Echipajul de zbor fusese avertizat că cea mai înaltă clădire din oraș (și din lume!) de atunci, The Empire State Building, nu era vizibilă din cauza condițiilor meteo. Luase toate măsurile, dar se pare că nu suficiente. Aeronava zbura încet și cît de aproape de sol era posibil pentru a-și asigura o cît mai bună vizibilitate, cînd deodată i-a apărut în față clădirea Chrysler. Pentru a evita coliziunea, avionul a virat brusc. A evitat clădirea Chrysler. Slavă cerului! Doar că, în urma schimbării bruște de direcție,avionul militar a intrat în aripa de nord a Empire State Building, aproape de etajul 79. Dezastrul a arătat cam așa, pe scurt: rezervorul avionului a explodat, iar flăcările s-au împrăștiat pînă pe la etajul 75, unul dintre motoare a zburat pur și simplu prin clădire și a ajuns într-un apartament de pe partea cealaltă a străzii, iar al doilea motora rupt cablul unui lift. Părți din avion au aterizat prin clădirile din jur și pe acoperișul acestora. Evident, au existat și victime, 11 dintre acestea și-au pierdut viața, printre care și persoanele din avion.

Totul într-o zi liniștită de vară de la final de săptămînă, în care americanii își luau probabil micul dejun acasă sau sorbeau din vreo ceașcă de cafea în oraș, relaxați că istoria urma să fie mai blîndă cu omenirea după război.