„Candy Bomber” în blocada Berlinului

Dacă le-aș povesti celor mici, aș începe spunîndu-le că a fost odată, acum vreo 70 de ani, un pilot american care le ducea copiilor din Berlin bomboane, gumă de mestecat și alte dulciuri, cu avionul. Copiilor din Berlinul de Vest, mai exact. Și de aici intrăm (și) mai mult în istorie.

Acțiunea pilotului, pe nume Gail S. Halvorsen, era parte a inițiativei de aprovizionare pe cale aeriană a Berlinului de Vest.

La sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cei „Trei Mari”, adică Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, au decis să își împartă Germania în zone de ocupație. Sovieticilor le-a revenit partea de est a țării, care include și Berlinul. Capitala germană a fost la rîndu-i împărțită: Vestul capitalist și Estul comunist.

Peste vreo trei ani după împărțeală, Uniunea Sovietică a decis, într-un sfîrșit de iunie (1948), să blocheze toate căile de acces ale Aliaților către zonele ocupate de aceștia din Berlin. Berlinezii din Vest au rămas fără orice fel de resurse și fără acces la… lumea largă.

Exista un acord între partea sovietică și cea americano-britanică, însă care îi lăsa celei din urmă trei coridoare aeriene deschise către Berlin. Erau tot ce aveau americanii și englezii pentru a-i ajuta pe locuitorii Berlinului de Vest, așa că s-au folosit de acestea, demarînd o operațiune unică în istorie prin care au aprovizionat zona lor de ocupație din capitala germană cu ajutorul transportului aerian. Pe „podul aerian” al Aliaților ajungeau toate resursele necesare la cetățenii din vestul Berlinului, de la hrană la echipamente medicale și cărbune. Tot ce le trebuia, dar și cît le trebuia. În primăvara anului 1949, la apogeul operațiunii, pe aeroportul Tempelhof din Berlin ateriza cîte un avion cu provizii la fiecare 45 de secunde.

Dincolo de rațiunile umanitare, „podul aerian” era și maniera Aliaților de a-și menține prezența în Berlinul de Vest; nu puteau pierde controlul asupra sferei lor de influență din capitala Germaniei. Logica confruntării din Războiul Rece deja se conturase.

Sovieticii au ridicat blocada asupra Berlinului după 11 luni (în mai 1949). Efectul izolării a fost unul invers celui dorit, după majoritatea analizelor: Stalin s-a ales fix cu ce nu prea își dorea, un stat german de Vest (la două săptămîni după finalul blocadei a luat naștere oficial Republica Federală Germania). Și a căpătat și un bonus de la istorie: cu o lună înainte, în aprilie 1949, Aliații au decis, la Washington, să formeze NATO.

Altfel, pilotul care ducea dulciuri copiilor s-a ales și el cu o poreclă: „Candy Bomber”.

Legitimă atribuire.

Foto: wikimedia commons