Calitatea minorităților

În urmă cu vreo doi ani am trăit unul dintre cele mai grele momente din experiența mea profesională. Eram inspector școlar, dar fără legătură cu asta, făceam parte din grupuri naționale de redactare a subiectelor pentru olimpiade și pentru examene. În acest context, am fost într-un grup care a redactat subiecte pentru etapa județeană a olimpiadei, într-o formulă de colaborare interjudețeană, alături de colegi din alte două județe. Eu am redactat subiectul pentru clasa a XII a și am ales ca texte-suport un fragment din Moromeții II, cel în care lui Moromete i se confiscă din pod cota parte de produse, rămînînd practic fără mijloace de trai, respectiv un fragment dintr-o proză a lui Marius Chivu, Întoarcerea, care avea același subiect. Unul dintre subiecte solcita elevilor să redacteze un „referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunți calitatea de element dușmănos a lui Ilie Moromete“, din poziția celui care adună cotele, ca urmare a atitudinii ostile a lui Moromete. Subiectul se încadra în programa școlară și nu avea nimic dușmănos, presupunea doar punerea elevului într-o situație imaginară de recreare a unui context socio-politic și demonstrarea capacității de redactare a unui anumit tip de text. Cu toate acestea, mi s-a pus în cîrcă intenția de a instiga la denunț și, mai mult, la denunț la DNA. Absurdul situației m-a luat pe nepregătite și am fost tîrît într-un tăvălug de hăituieli instituționale grozave. Chit că făceam parte dintr-un grup care validase subiectul, numele meu ca autor al subiectului a ieșit în presă, am fost anchetat instituțional, am fost discreditat. Nu am cedat atunci și am încercat să duc totul cu zîmbet pe buze și cu echilibru. S-a demonstrat în cele din urmă că subiectul era corect și în conformitate cu programa, voci puternice din presă mi-au luat apărarea. Dar, pe fond, am trăit momente cam grele. Și am auzit cuvinte grele și jignitoare. Oricum, treptat, apoi, am fost înlăturat din toate comisiile naționale.

De ce acest intro personal? Pentru a ilustra din interior un fenomen. Să acuzi un subiect de inadecvare pentru că atinge, vezi Doamne, o problemă delicată de natură social-politică, dar să nu conteze atunci cînd un subiect este cu adevărat greșit, neconcordant cu programa școlară, aberant sau prăfuit atît de tare încît nu poate fi digerat. Mai ales cînd acesta evidențiază clar incompetența autorilor săi. În actualele regulamente ale concursurilor școlare, subiectele la etapa județeană a olimpiadelor școlare sînt trimise de la centru. De curînd a avut loc etapa județeană pentru minorități a olimpiadei de limba și literatura română. Pentru că, dacă nu știți, există secțiuni speciale pentru minoritatea maghiară, respectiv pentru celelalte minorități. Dar nu acesta e subiectul articolului de față. Am să trec rapid în revistă cîteva aspecte. Mai întîi, textele-suport. Ionel Teodoreanu la clasele a V-a și a VI-a, vai, cîtă lipsă, totuși, de variație, de lecturi și de imaginație! Nichita Stănescu cu poezia „Cuvînt“ la clasa a VII-a, cu sarcină de redactare a unei compuneri de prezentare a semnificației titlului. Chiar așa, ce semnificație poate avea titlul „Cuvînt“? Observ inadecvarea totală a textului la vîrsta elevilor și la potențialul lor de comprehensiune a unui text liric. Apreciez prezența între autorii textelor-suport a unor nume contemporane, cum sînt Alex Moldovan, Dan Lungu sau Ana Maria Sandu, punctînd iar, totuși, și faptul că aceste fragmente ar trebui să fie extrase din romane care să corespundă nivelului de vîrstă al elevilor, iar un roman ca Pîlpîiri al lui Dan Lungu e de nivelul claselor superioare de liceu.

Mă întorc mai aplicat la subiectele clasei a V-a. Punctual, o primă eroare majoră a subiectelor constă în formularea subiectului al II-lea, punctul b, care prevede „scrierea despre textul ficțional“. Cerința este formulată însă vizînd ambele texte: „Scrie un text, de 80-120 de cuvinte, în care să prezinți modul în care este redat anotimpul primăvara în cele două texte-suport.“ Textul al doilea este însă nonficțional, un articol de pe Wikipedia. Articol în care se află și afirmația: „Întotdeauna, primăvara și echivalentul său conceptual, filozofic și ideatic au însemnat dezghețul, topirea, trezirea la viață, reînnoirea și renașterea naturii, a vieții și a societății.“ Ei bine, elevilor de, atenție, clasa a V-a, aparținînd unor minorități naționale, deci care nu sînt vorbitori nativi de limbă română, li se cere și să explice semnificația acestei afirmații, căci, nu-i așa, elevul de clasa a V-a are capacitatea de a înțelege și de a explica aspectele conceptuale, filozofice și ideatice. De un ridicol incalificabil!

Mi-e jenă să mă gîndesc și la decuparea unui citat motivațional de pe citatepedia.ro, din Confucius – cine altul? – pe baza căruia trebuie să construiască elevii o narațiune: „Să-i iubim pe semenii noștri ca pe noi înșine, să măsurăm pe alții cu măsura cu care ne măsurăm pe noi, să prețuim lucrurile și nevoile lor prin cele ale noastre. Cînd le dorim ceea ce ne dorim nouă și cînd îi vom feri de ceea ce ne ferim noi, atunci vom împlini legea adevăratei iubiri.“ E ca în postările de pe Facebook, cu cartoline roz, roșii sau oranj, pe care găsești înțelepciunea lumii. Nu mai zic de formularea „redactează un text narativ în care să prezinți o întîmplare…“, căci textului narativ nu prea i se potrivește verbul de comandă „a prezenta“, ci mai degrabă „a relata“. Și nu pot să nu constat, în final, fără să o mai lungesc cu analizele plictisitoare, că minoritățile, iată, rămîn minorități și la calitate. Sau cel puțin așa se vede, prin prisma profesionalismului redactării acestor subiecte. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.