Căldură mare în cartier

21 august 2008   TÎLC SHOW

Doi vecini se salută pe aleea din faţa blocului. Unul se plînge că nu mai poate de căldură, e roşu la faţă ca un rac: "Nu mai putem să ieşim din casă, domnule! Noi o avem în grijă şi pe aia mică, pe nepoţică şi n-o scoatem decît dimineaţa pe la şapte şi seara după ce se mai duce arşiţa. Uite că ne bate Dumnezeu, ne dă foc. Sănătate şi multă răcoare, să vă daţi drumul la aerul condiţionat, să nu staţi aşa, în căldură". Omul se grăbeşte spre interiorul umbros al scării blocului. Multă lume încearcă să se răcorească în jurul lacului IOR. Copii şi adulţi cu role se învîrtesc în jurul bălţii pline de mătasea broaştei. Soarele apune pe după noile blocuri ce s-au înălţat deja în faţa celor vechi construite pe vremea lui Ceauşescu (pentru că în mandatul democrat al mult iubitului primar de sector s-a reuşit remarcabila performanţă de îndesire a blocurilor comuniste). Un individ cu burtă se scaldă printre pet-uri şi insuliţe de mătasea broaştei. Stă cufundat pînă la gît în baltă şi din cînd în cînd ia apă în căuşul palmei şi şi-o toarnă apoi tacticos peste chelie. E fericit. Ceva mai încolo se bălăceşte un cîrd de raţe sălbatice. De sub podul pe care trece tramvaiul răzbat miasme grele. Pe iarbă, printre tufe, zace cîte un cuplu de oameni între două vîrste, cu pielea roşie, abandonat în ultimele sclipiri ale unui soare de aceeaşi culoare. Lîngă pod s-a deschis un centru de canotaj. De pe un mic ponton sînt lansate caiace verzi şi albastre. Vîslele clipocesc prin supa verde a bălţii. Alături, epava vaporului folosit în trecut ca restaurant rugineşte în tăcere. De partea cealaltă a podului, o altă epavă, de lemn, pe care scrie Titanic, putrezeşte la mal dimpreună cu pînzele care-o împresoară cu reclame la bere Holstein. Şi acolo a fost un restaurant, dar l-au desfiinţat odată cu terasa de alături, de pe mal, probabil pe principiul: mai interesantă o epavă decît o cîrciumă. Terasa s-a mutat ceva mai departe şi lumea bea bere, mănîncă popcorn şi priveşte un meci de fotbal pe un mare ecran. O femeie de vreo 65 de ani se plimbă pe role îmbrăcată cu un tricou portocaliu pe care, în dreptul sînilor, scrie Sexy. Doi bătrînei în pantaloni scurţi şi sandale discută aprins, schimbînd impresii despre locuri foarte îndepărtate, nişte insule exotice, din cîte îmi dau seama. Oameni fără complexe, aşa cum vezi şi în Occident. Nu mai sînt pensionarii de altădată, cei care stăteau la cozi... Lacul e însă mai murdar ca niciodată şi chiar în mijlocul lui pluteşte un obiect mare alb şi dreptunghiular. Seamănă cu un frigider, dar e mai degrabă un dulap din pal melaminat (cum o să plutească un frigider?). Un puşti înoată către el dinspre "Insula pensionarilor", însă la jumătatea distanţei îşi schimbă direcţia. Alergători transpiraţi dau ocol lacului într-un ritm adecvat celor peste 30 de grade Celsius, cîte sînt încă şi după apusul soarelui. Mi-aduc aminte cum într-o vară călduroasă de dinainte de 1989, din tramvai am văzut întregul lac plin de oameni. Zăceau în apă precum hipopotamii. Lîngă biserica de lemn maramureşeană s-a construit un spaţiu de joacă pentru copii. Pe unul din terenurile de fotbal, de nici 50 de metri lungime, se înghesuie nu mai puţin de 25 de puradei, într-o încinsă partidă de fotbal. Aleargă cu toţii de-a valma, dintr-o parte în alta, aşa după cum îi duce mingea. Printre ei sînt şi cîţiva mai mari, de 14-15 ani. Unul răcneşte la ceilalţi cît îl ţin bojocii. La faulturi el impune cine să bată lovitura. În timp ce aleargă, mai vorbeşte şi la mobil, mai dă un şut, mai schimbă o frază... Undeva, pe dealul de lîngă teren s-a format o coadă la îngheţată. Cornete cu fistic, vanilie, fructe de pădure, mentă sau ciocolată. Mişcările vînzătoarei par încetinite de căldură. Le vinde la gramaj, iar fiecare cornet se cîntăreşte numai după ce i se pune şi toping-ul, de ciocolată, cacao sau frişcă. Unul ajunge să coste şi mai mult de 5 lei. S-a făcut întuneric, iar dinspre terenul de fotbal zgomotele s-au stins. Copiii au plecat. Doar un tată cu fiul său mai trag şuturi la poartă pe întuneric. Mingea albă sclipeşte din cînd în cînd în lumina unui felinar îndepărtat. Încă o duminică fierbinte s-a încheiat...

Mai multe