Bunul-simţ în instanţă (1)

10 noiembrie 2005   TÎLC SHOW

Prin 1996, Anglia a fost încercată de un mic scandal, care a-mpins un subiect juridic pe prima pagină. Un student de la Oxford (Cambridge?) era acuzat că şi-ar fi abuzat sexual o colegă, după o petrecere cu mult single malt de producţie scoţiană. Dar iată un rezumat al situaţiei, amuzantă atîta timp cît nu eşti în pielea lui Donellan (dacă-mi amintesc bine). La un colegiu din Oxbridge, studenţii de ambe sexe se-adunaseră la o discuţie, un dans, un pahar. Pe parcurs, priorităţile s-au schimbat şi lumea s-a cam ameţit. După stingere, pe la 3 noaptea, tînăra Fiona a ieşit goală puşcă pe culoare, ţipînd în gura mare că a fost violată de Donellan. Nu ştia cum ajunsese în dormitorul lui, dar se trezise în acelaşi pat cu el, în costumele purtate odinioară de Adam şi Eva. Grav! Junele risca să fie eliminat din facultate, ca să nu mai vorbesc de consecinţele penale. Chiar dacă nu avusese loc un viol, bărbatul era (natural, nu?) vinovat de atentat la pudoare, hărţuire sexuală. Rămînea totuşi portiţa concilierii, pe care tînăra ar fi acceptat-o, dacă era însoţită de un cec de 100.000 de lire. Donellan Senior avea bani. Neştiindu-se vinovat, juniorul a decis să lupte. În pofida primelor indicii şi a curentului de gîndire ce voia ca Fiona să aibă dreptate cu orice preţ. Guardian şi Independent au înfierat moravurile decăzute ale tinerilor de azi, depravarea bărbaţilor şi desconsiderarea femeilor cu aspiraţii academice. Feministele jubilau. Se prognoza un "proces al secolului" care va redefini morala civilizaţiei britanice, pe urmele mult mai avansatei corectitudini politice americane. Avocata acuzării îşi comandase deja elicopter. Numai că ancheta a făcut cîteva descoperiri dezarmante: hainele Fionei fuseseră găsite în alt dormitor, nu la Donellan; în acea seară avusese deja două contacte cu alţi colegi, care recunoscuseră; în ultimele trei luni avusese apropieri similare cu doi profesori; era cunoscută pentru că-şi pierdea capul la băutură; în fine, Donellan avea faima de bleg. Şi altele. Scenariul cel mai plauzibil era că, epuizată de eforturile sexuale şi bahice, Fiona se autocazase nudă la tocilarul cu bani. Argumentele acuzării au căzut, Donellan a răsuflat uşurat, iar judecătorul de la Old Bailey a putut da un verdict generator de jurisprudenţă - chiar dacă ar fi avut loc un act sexual, el nu poate fi considerat viol dacă femeia se oferise goală partenerului. Un precedent exista încă din secolul XIV, dar activiştii stîngii moraliste forţaseră o reevaluare. Corectitudinea politică primise însă un croşeu de dreapta. Reacţia populară a fost că, iată, justiţia britanică acţionează în spiritul bunului-simţ, că aberaţiile americane, care fac ca oamenii să nu se mai poată privi în ochi de teama proceselor, au fost evitate. Reţineţi accentul pus pe bunul-simţ. Presupun că toţi sperăm ca legile să răspundă bunului-simţ. Că vinovaţii sînt pedepsiţi, că ce-i al tău e doar al tău, că un contract trebuie respectat etc. Anii din urmă au produs şi situaţii unde, prin tăierea artificială a firului în patru, bunul-simţ e pus la-ncercare - clonarea, homosexualitatea, discriminările. La aceste limite, lucrurile sînt încă fluide, se mai discută. Deocamdată, România e departe de ele. Nu pentru că la noi ar domni un imbatabil bun-simţ, ci pentru că, pur şi simplu, noi nu avem un astfel de principiu. Chiar dacă invocăm gena comunistă sau justiţia bazată pe legi prescriptive (şi nu pe jurisdicţie), asta nu ne rezolvă dramele. Multe din ele din domeniul proprietăţii. Sau absurdul proces care continuă să treneze, deşi e cît se poate de contrar bunului-simţ. Un infractor pătrunde prin efracţie într-o casă, e surprins de proprietar şi împuşcat. E simplu? Nu! Spărgătorul are un vast cazier şi în casă ascundea obiecte furate dintr-un anume cartier. Aşa e clar? Nu! Familia mortului vrea bani şi sancţionarea păgubitului, care, în loc să-i ofere hoţului cafea şi fursecuri, i-a întrerupt autoritar cariera. De ce nu sînt inhibate astfel de procese încă din faşă? Unii ar zice că din respect pentru viaţa umană şi din bun-simţ. Eu zic că din lipsa lor.

Mai multe