Bluză de sărbătoare

Se ia o pînză de mărimea 92 x 73 centimetri și se fixează pe șevalet. Culorile de ulei sînt pregătite. Al Doilea Război Mondial tocmai a izbucnit. Henri Matisse este gata de luptă.

Începe să lucreze la una dintre cele mai apreciate opere ale sale și sigur la cea mai cunoscută carte de vizită a iei românești în lume: tabloul La Blouse roumaine. Sau, așa cum mai figurează în descrierea de la Centrul Pompidou din Paris: Jeune fille: la blouse roumaine; La blouse paysanne; La Blouse paysanne roumaine.

Indiscutabil unul dintre cele mai frumoase obiecte vestimentare românești (discutabil totuși modul în care a fost readusă în atenția publicului și cum este folosită în diferite contexte), faptul că imaginea iei a impresionat unul dintre cei mai mari pictori ai lumii în așa măsură încît să îi ofere un loc individual în opera sa rămîne un fapt care sugerează cum arta face istorie. Dar și viceversa, întrucît unii specialiști spun că Matisse a pictat celebra lucrare exact în acea perioadă – începutul celei de-a doua conflagrații mondiale – pentru a estompa cumva griul războiului cu veselia și optimismul pe care le insuflă bluza românească. Plauzibil.

Matisse mai folosise diferite elemente ale bluzei tradiționale românești în tablourile sale, însă în plan secundar. Se pare că darul pe care l-a primit de la bunul său prieten Theodor Pallady (cei doi au fost colegi la Academia de Arte Frumoase din Paris, iar după aceea au păstrat o strînsă prietenie), o colecție de ii tradiționale din România, l-a marcat și l-a inspirat decisiv.

Ne întoarcem în atelierul lui Matisse din Nisa unde, în aprilie 1940, opera La Blouse roumaine a fost finalizată. După șase luni de muncă, pictorul a izbutit să redea armonia, culoarea și starea pe care i le-a transmis bluza românească. A surprins evoluția muncii sale în unsprezece fotografii care relevă efortul de simplificare a lucrării, efort ce a condus în final la îmbinarea de linii și culori pe care a dorit-o. Cum (aproape) orice tablou are o muză, aceasta apare și în istoria de față, doar că la un moment dat… dispare. Lydia Delectorskaya, muza lui Matisse, o rusoaică cu 40 de ani mai tînără decît el, l-a părăsit în timp ce artistul lucra la tablou. De aceea, parte din munca pictorului a fost și să ascundă trăsăturile caracteristice fostului său model.

A rezultat un portret în linii simple al unei femei care poartă o fustă albastră cu pliuri ample și o bluză albă cu mîneci bufante pe care apar motivele tradiționale românești. Fond roșu.

Henri Matisse a donat țării noastre două crochiuri ale tabloului La Blouse roumaine, păstrate astăzi în condiții speciale în tezaurul Muzeului Național de Artă al României. Martore că istoria continuă.