Biografia malancolică a lui Mitică

10 august 2006   TÎLC SHOW

Nu, Mitică n-a pierit! Nu mai umblă cu jiletcă şi panama, ca pe vremea lu’ Conu Iancu, nu mai dă afară muştele din Cişmigiu, dar n-a plecat din Bucureşti. S-a-ntîmplat cu el ce s-a-ntîmplat cu toată societatea - trece prin tranziţie. Sau, cum zice nemuritorul chanson despre croitoreasa Jana: "Jana noastră nu e moartă, Jana noastră se transformă!". În primul rînd, Mitică face ce făcea dintotdeauna. Împuşcă francul. Nimeni nu-i ştie slujba, are el grijă să spună din cînd în cînd că "la noi la birou aşa-şi-pe-dincolo". Uneori zice c-a fost în delegaţie, dar nu spune unde şi de ce. Unde lucrezi, Mitică? La o firmă, monşer! Misterios Mitică! Are mult timp liber şi bănănăie între terase. Nu umblă cu maşina că n-ar putea să bea destulă bere. Am eu pe unul la circulaţie, dar nu se face să-l sun toată ziua! Nici nu stă departe de centru, locul lui predilect de activitate. A făcut cîteva schimburi de locuinţă, dar n-ar fi fost de-ajuns. S-a-ntins însă oraşul peste el. Păi ştiţi voi, mă, cine stă lîngă mine? Mitică e energic. Dacă nu sînt destule locuri la terasă, el uneşte mesele. Comandă acelaşi lucru pentru toată lumea, fără să mai întrebe, şi cere plata peste trei încăperi. Mitică nu citeşte cărţi şi nici reviste, ci doar vreo două ziare. Mai ales titlurile! Mitică e isteţ, din două cuvinte prinde mesajul şi comentează. Dacă e soare, zice: Ce ştiţi voi, aşa se face banul! Dacă e nor, se-ncruntă: N-am eu o putere că pe toţi i-aş băga la ocnă! Dacă cineva-l contrazice în vreo chestie, nu-şi susţine cauza, ci-l desfiinţează pe preopinent. Care, mă, păi nu ştii că ăla-i ungur? Că-i ţigan? Tăiat împrejur? Că mă-sa a trăit cu Ceauşescu? Mai întîi să-şi şteargă mucii! Să ne spună de unde are vila! La Paris ce-a căutat? Las’ că mai ştim şi noi, nu sîntem chiar proşti! Despre 1989: Da’ ce, mă, aia a fost revoluţie? Despre Securitate: Erau băieţi deştepţi, nu te puneai cu ei! La Mari români l-ar fi votat pe Antonescu, la alegeri nu votează deloc. Îi ştim noi! E de acord cu petiţiile pentru Primărie, cu reclamaţiile pentru administraţie, dar nu le semnează. Mitică n-are dubii. Ştie tot ce mişcă, dar (discret) nu dă decît detalii aluziv-periferice. Dacă vine vorba de Stolojan, se-nfige-n ochii convivilor şi rosteşte secretos: Ăsta are un cîine negru şi două pisici!. Dacă e vorba de Ciorbea, scapă aşa, într-o doară: Soră-sa a fost în generală cu văru-miu! Vine Bush în România? Face împachetări la Aslan! Şi rîde cu subînţeles. Are şi motive, cine ştie fleacurile ştie şi subtextul. Cine află esenţa deţine potenţa. Cei cu case mari sînt de plîns: Toată ziua şterg praful! Cei cu şcoală multă sînt de rîs: La ce le-a folosit? Dacă-l întreabă careva de studii, răspunde demn: Şcoala vieţii la seral. Mitică nu riscă, dar se descurcă. Vara nu se duce la bulgari, a rămas fidel litoralului autohton. Nu sînt condiţii? Să fiţi sănătoşi, am un cumnat director de hotel, un unchi ospătar şi un nepot salvamar! Mai are o mătuşă la fisc, un coleg de liceu la tribunal, un vecin la gaze şi un fin la supermarket. Şi nişte veri la ţară, de la care mai ia un porc, un vin. Ceva. Vezi că n-o să ne mai lase Europa, Mitică! Da’ mai dă-i în, Doamne iartă-mă! Nu le place, să ne ia boii de la bicicletă! De cîţiva ani s-a-ntîmplat ceva cu Mitică. Iese mai rar la bere, dar nu bea decît Guiness. Asta românească mă strică la stomac! Are costum nou şi teorii la fel. A-nvăţat despre viteza de mişcare a ţînţarilor, despre urbanism, despre circulaţia apei prin canale. A devenit şi mai tolerant faţă de politică. Ce vreţi, mă, aşa merg treburile în Europa, mai citiţi şi voi, ce, vreţi să nu ne mai primească? Aţi auzit ce-a zis Frattini? M-am temut, dar e tot el! L-am auzit replicînd cu glas răspicat: Îţi răspund în două cuvinte: ex-clus! Şi a rîs tare, ca să fie sigur c-au înţeles toţi poanta. P.S. Am înşirat acestea enervat şi inspirat de emisiunea Numele meu de la Realitatea TV. Nu de alta, dar de cîteva luni mă chinuia figura lui Mitică! Mi-au luat-o înainte doamnele Liiceanu şi Arapu şi domnii Darie şi Pîrvulescu, incitaţi de Dragoş Olteanu. Le mulţumesc.

Mai multe