„Aveţi ORNISS?“
Şefu’ zice că, pentru început, ar trebui să particip la şedinţele de guvern. Sînt bine dispus, aşa că zic să îi fac domnului hatîrul, nu de alta, dar îmi este tare drag de el şi decid să îi cinstesc pe oamenii ăia cu prezenţa. Mă îmbrac frumuşel la costum şi mă duc în sala enormă unde se ţin şedinţele de guvern. Mă bag în seamă în minutele dinaintea şedinţei cu cîţiva miniştri, inclusiv cu viitoarea mea şefă de la Muncă, şi îmi stabilesc şi două întîlniri – tot cu miniştri. Simt că am făcut treabă.
Toată lumea în jurul meu vorbeşte în acronime pe care nu le pricep şi în numere de legi. De cîteva am mai auzit şi mă gîndesc să intru şi eu în vorbă şi să arunc, aşa, la şmecherie, cîteva numere şi paragrafe ca să par deştept. Însă doamna Prună e pe lîngă mine şi mă abţin. Acum, cînd mă uit în urmă, ştiu cît de deşteaptă şi de sarcastică poate fi Raluca şi mă felicit pentru că am luat atunci una dintre cele mai inspirate decizii. Raluca o să sfîrşească venind să ne ajute la lecţiile cu puştii din Ferentari şi o să devină una dintre persoanele care îmi plac rău.
Sînt deja exasperat de jargon cînd domnul de la securitate vine şi mă întreabă dacă am ORNISS. Piticii îmi zic să îi spun că am avut, dar nu mai e contagios acuşica, aşa că poate să fie liniştit. Mai ales că singura cale de transmitere este prin schimbul de fluide corporale, ceea ce nu intenţionez să fac în clădirea Guvernului. Omul îmi spune Excelenţă în mod serios, aşa că nu cred să aibă simţul umorului şi decid să ignor piticii şi să îl întreb, cu distincţia care mă caracterizează, ce este ORNISS-ul.
Se uită cu milă la mine şi îmi explică că este o verificare pe motive de securitate şi că am nevoie de ea pentru a participa la ședinţe şi pentru a avea acces la dosare secrete. Mă pregătesc să îi spun că, la Budrea, ORNISS-ul nu se predă nici înainte şi nici după lecţia de cules cucuruz, dar intră şefu’. Îmi zîmbeşte cald de tot, cum face el de obicei, ne salutăm şi brusc nevoia de ORNISS dispare. Domnul de la securitate îmi spune şoptit şi cumva conspirativ că îmi dă o derogare temporară şi că va veni la mine la birou pentru a rezolva problema.
Verificarea pentru ORNISS este o nouă aventură. Trebuie să completez o grămadă de tîmpenii. Sînt obligat să dau detalii despre toate ţările în care am fost în ultimii cinci ani. Am fost şef regional la o organizaţie care lucrează în 98 de ţări şi să mor că nu văd cu ce ajută pe cineva să citească despre cufureala mea din Laos sau despre cum am cîntat „Katiuşa“ la 3 noaptea în capitala Georgiei cu cinci zdrahoni piliţi. În plus, mi se cer detalii despre întîlniri cu străinii. Cum mă întîlnesc, practic, în fiecare zi cu străini (fiu-meu şi maică-sa sînt cetăţeni canadieni) şi cum călătoream în fiecare săptămînă în străinătate pentru a mă întîlni cu oameni, mă gîndesc că jeniile care au gîndit formularul sînt fie duşmanii mei, fie securişti vechi şi tîmpiţi care încă trăiesc cu nostalgia secretomaniei PCR-ului. Mă înfurii şi decid elegant să pasez responsabilitatea Simonei, iar eu să mă apuc să fac treabă şi să construiesc România tehnocrată şi meritocrato-dezvoltată.
Avem un proiect de 3.000.000 de euro scris de două dintre cele mai minunate ministere ale noastre şi finanţat de norvegieni. Proiectul este blocat şi decid să îmi dovedesc competenţa şi să îl deblochez. Este vorba despre iniţiative menite să aducă la şcoală copiii, aşa că sînt entuziast, mai ales că fac acelaşi lucru de vreo opt ani de zile în Ferentari. Cer proiectul şi mă apuc de citit.
Mi s-a spus, un pic superior, că mi se va trimite proiectul în engleză, aşa cum a fost trimis şi aprobat de partenerii norvegieni. Engleza se predă la Budrea între lecţia de muls capra şi analiza textelor lui Borges, dar să nu divaghez. Aflu rapid o gramadă de lucruri interesante, cum ar fi:
● The total illiteracy that Romania has (245.38728) accounted for 27,4% – Totalul analfabeţilor în România este 245.38728 sau 27,4%. E o chestie absolut nouă pentru mine şi îmi dau brusc seama de ce, ca cetăţean, mi se părea că ministerele văd România foarte diferit. Fie avem nişte ministere fabulos de precise şi capabile să determine că avem 245 virgulă 38728 analfabeţi, fie sîntem țara cu cea mai numeroasă populație din Europa – cei peste 24 de milioane de români analfabeţi (24.538.728 ca să fim precişi) reprezentînd mai puţin de 28% din întreaga populaţie.
● 1600 scholars with risk of early school dropout coming from disadvantaged communities – Proiectul va salva 1600 de savanţi (scholars din engleză se traduce ca savant) de la riscul de abandon școlar.
● Education are the ways of developing themselves – Educaţia sînt drumurile de dezvoltare a lor înşile.
● Children who attend primary school but at risk of dropping Size 5 – Copii care merg la şcoala primară, dar la risc să slăbească pînă la măsura 5.
● Types of recreational activities: Circles on materials, The visits… – Vom folosi cîteva tipuri de activităţi recreaţionale, absolut inovative, cum ar fi: cercuri pe materiale şi Vizitele.
● Ordinul numărul 1540 din 19 iulie 2007 privind interzicerea segregării şcolare a copiilor romi action plans to implement „Governmental Strategy for the inclusion“…
Mă gîndesc, citind, că, probabil în perioada în care am ajuns să avem o populaţie mult mai numeroasă decît cea a Marii Britanii, englezii au introdus în limba lor o serie de expresii tipic româneşti sau că am început o acţiune de lobby deştept pentru promovarea învăţării limbii române de către finanţatorii norvegieni.
Rîd cu lacrimi citind proiectul şi, evlavios fiind, mă crucesc gîndindu-mă cum este posibil că vreo cîteva zeci de oameni, unii dintre ei în poziţii extrem de importante în ministere, au reuşit să trimită un proiect plin de greşeli gramaticale, cu cîteva zeci de propoziţii care au fost uitate netraduse din română şi extrem de slab din punct de vedere profesional, unuia dintre cei mai importanţi finanţatori externi. Mă crucesc şi pentru că a fost posibil ca finanţatorii să fi aprobat un asemenea proiect care include nişte costuri absolut nesimţite pentru recondiţionarea unor şcoli spre bucuria şi parandărătul primarilor şi practic nimic coerent despre cum reducem abandonul şcolar.
Decid viteaz să aduc cele 3.000.000 în ţară şi să îi ajut într-adevăr pe cei 1600 de copii. Eventual să îi fac savanţi. Felul cum o să o fac o să mă pună în gura vicepremierului şi o să îmi demonstreze incapacitatea mea de a înţelege logica sistemului aparatului birocratic. Dar despre asta într-un articol viitor.