Arde-le-ar ochii lor de anarhişti!

Da: totul a început aşa de bine în acea seară, încît aproape că era imposibil să nu se scrîntească pe undeva, spre final. * Joi, 16 martie a.c., aterizasem la Paris pe la 4 p.m. * Friguţ - nici cît să răzbată sub haină, dar îndeajuns încît să te pişte la mîinile fără mănuşi. * La terminalul 2B, cineva îmi face semn: e (aflu) dl Moraru, de la Institutul Cultural Român de la Paris, venit în aşteptarea-mi (amabil, i-a aşteptat şi pe ceilalţi veniţi mai înainte, la Salonul de Carte care tocmai se deschide aici). * Cum îmi reapare semnalul pe telefon îl sun pe dl Tudorel Urian - consilier la Ministerul Culturii şi responsabil de standul de carte românească deschis aici, la Salon. * El e deja la faţa locului şi e în fierberi. Şi-a luat treaba în serios; mîine voi afla că nu-şi revine din surpriză: e prima vizită la Paris din viaţa-i, poimîine e ziua lui de naştere (în spate mai are patruzeci şi ceva de astfel de zile), iar cadoul de la întîmplare va fi o vizită la Monica Lovinescu & Virgil Ierunca. * Ca să vezi!, îi va spune el dlui Mihai Şora - care, ale tinereţii valuri (şi ale geopoliticii maree...), cunoaşte bine Parisul (nu am loc de amănunte, deşi un om care debuta în 1947 direct la Gallimard - că tot vorbeam de cărţi - le-ar cam merita). * Ajung, deci, la hotel, una-alta, şi pe la 6 p.m. mă decid s-o iau spre centru. * Hotelul e în S-V Parisului, în zona Parcului Expoziţional (şapte hale enorme; Salonul de Carte e în hala 1; în hala 5 este un tîrg de turism, la care - surpriză! - vedeta reclamelor e România: afişe mari în faţa intrării, banner-e deasupra scărilor rulante etc.). * Revin: deci e joi, 16 martie a.c., puţin trecut de 6 seara şi o iau la picior, dreapta-sus, pe rue de Vaugirard. * Aici e cazul de-o pauză: rue de Vaugirard e o nebunie! E Parisul redus la esenţă. * Ai străbătut-o, cunoşti oraşul: Vaugirard începe pe la periferie şi te duce pînă în Cartierul Latin (de nu m-ar mai fi dus!...) * La început, lume mai sărmană, mai colorată, mai tînără - şi, din ce în ce, maşini mai largi şi cucoane mai elegante, în ton cu noua reclamă la Dior, aflată peste tot, de pe care un chip - să fie Sharon Stone? - zîmbeşte sub legenda Mai frumoasă acum decît la 20 de ani. * Vaugirard, cu mine pe trotuare, taie bulevardul Raspail, taie şi bulevardul Montparnasee şi, cînd să taie şi rue de Médicis, pur şi simplu n-am mai rezistat: l-am sunat pe Radu Cosaşu şi l-am întrebat Dom'le, ce Dumnezeu i-au făcut oraşului ăstuia, de e aşa de frumos?!? . Merg de vreo oră, calc şi nu ştiu de mine, trec pe lîngă restaurante chinezeşti cu creveţii-n geam, înghit în sec, merg mai departe, trec pe lîngă bistrouri înecate-n fum, mă întreb cu compasiune ce se va întîmpa dacă vor vota în Franţa legea cu interzicerea fumatului în locuri publice (vai de steaua lor, cred că se desfiinţează Parisul!), trec pe lîngă alte bistrouri, văd prin geam pahare pe mese, spun în sinea-mi că mi-i sete şi-mi fac singur semn să beau, ameţioare vinuri, ce-ntunecat mă clatin (de plăcerea de-a merge totuşi mai departe, fără oprire), iată-mă-s lîngă Teatrul Odéon, mă depăşesc două perechi, suma vîrstei lor să bată spre 250 de ani, dar ce parfum de mosc şi ambră lasă-n urmă acest sfert de mileniu...! * Ei bine, şi aici mi s-a-nfundat! * Las pe dreapta, în spate, colţul nordic din Jardin du Luxembourg, intru în blvd. Saint Michel şi deodată ce văz: studenţii de la Sorbona se bat cu poliţiştii! * Pe tema CPE (Contrat premi