Anxiolitic

Ideologia național-comunistă a plantat mine antipersonal peste tot. E drept, nu sînt aidoma celor care au împînzit Africa sau părți ale Asiei. Sînt capcane psihologice. La atingere, nu te rup în bucăți. Nu fac să zboare prin aer mîini și picioare, pe care apoi le găsești odihnindu-se prin copaci sau pe sub nisipurile deșerturilor. Minele antipersonal, alea clasice, sînt niște creații diabolice, menite să omoare sau să schilodească. Fără discriminare. Ai zice că sînt întruchipări ale unei „democrații“ supreme. Omoară absolut orice ființă le atinge din greșeală. Uneori, nu mai știu de ele nici măcar cei care le-au plantat. Chestiuțele alea sinistre omoară și schilodesc tot ce prind. Camuflarea în mediul înconjurător, ascunderea lor în natură a atins niște „performanțe“ greu de imaginat. Nu contează că războiul în timpul căruia au fost instalate s-a terminat de multă vreme. Creațiile diabolice stau cuminți, la locurile lor, ani și ani, gata să-și îndeplinească oricînd misiunea încredințată. Trebuie doar să le atingi. Și gata. Kaboom!

Aici, la noi, minele antipersonal nu sînt din categoria asta. Adică nu te rup, fizic, în bucăți. Nu împrăștie schije, bile sau bucățele de metal, țepoase și tăioase, care fac ravagii, odată ce-ating trupul oricărei ființe. Național-comunismul nostru a lăsat, absolut peste tot, o puzderie de mine antipersonal umplute cu o substanță care ucide lent. Foarte lent. Odată ce te-a atins, substanța nu se mai dezlipește de tine. Pătrunde foarte repede în interiorul ființei, o tîmpește grav, după care o ofilește lent. Ca o boală ascunsă pe care-o duci pe picioare. Substanța asta – evident, una explozivă – se numește țîfnă. Iar minele umplute cu dînsa au făcut, de-a lungul anilor, nenumărate victime. Ravagii. Prăpăd. Există și o boală a găinilor. Dacă te gîndești la bietele păsări de curte, la cum se manifestă cînd sînt atinse de boala asta, poți să-ți faci o imagine despre felul în care se poate manifesta la om. Pentru că simptomele seamănă foarte mult. Găina se umflă-n pene și… „țîfnește“. Ca și cum ar vrea să expulzeze pe nări excesul de aer care-o face cît un balon. Și nu se poate elibera. Aerul ăla nu mai vrea să iasă. Biata vietate se foiește năucă prin toată ograda, țîfnind.

La om, umflarea în pene înseamnă o supraacumulare de arțag. Drumul spre tîmpire devine larg deschis. Odată lovit de țîfnă, ești cam gata. Schijele, bilele, fragmentele tăioase și țepoase din minele clasice antipersonal, adică obiectele care-ți sfîrtecă trupul, sînt înlocuite, în cazul minelor cu țîfnă, de aroganță, arțag, bosumflare, fală, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, îmbufnare, înfumurare, îngîmfare, măgărie, mîndrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, trufie, tupeu, vanitate. Așa ne zice Dicționarul de Sinonime din 1982, preluat de dexonline.ro. Toate astea nu-ți sfîrtecă trupul, ci mintea. Începi să umbli, în orice împrejurare, exact ca găina amintită mai devreme. Te foiești peste tot, umflat peste măsură, plin de tine însuți. Și nu știi cum să expulzezi surplusul din tine. Un surplus nu de aer, ci de aere. De siguranță de sine. De convingere că știi chestii, că ai dreptate și că alții nu știu și nu-nțeleg. Toate astea, dublate de o stare de iritare extremă. De nevoie de harță, de ceartă, de scandal. Și ești oricînd gata să sari și la bătaie.

Minele cu țîfnă sînt disimulate perfect în subiectele care au legătură cu credința străbună, cu dacii care au construit piramidele, cu domnitorii și artiștii noștri care întotdeauna au fost mai viteji și mai buni decît ai lor, dar nu se știe de ei, „că n-au fost lăsați“. Pot funcționa la fel de bine dacă dai de subiecte legate de romi, maghiari, gay, arabi, evrei, catolici, protestanți, neoprotestanți, greco-catolici, budiști, zoroastriști, tiriști -turci și cîte și mai cîte. Cum ai atins un subiect de-ăsta, gata: „Kaboom!“. Încep umflările. Țîfnim cu toții, de ne sar capacele. Atmosfera se tensionează imediat. Toți sîntem absolut siguri c-avem dreptate. Se pornește scandalul. Imaginea e una profund caricaturală. Țara întreagă se transformă într-o imensă ogradă, în care milioane de indivizi umflați în pene se foiesc de colo pînă colo, țîfnind. O isterie generală bîntuie întreaga ogradă. De cele mai multe ori, habar n‑avem despre ce e vorba, nu știm de unde s-a iscat panarama, dar ne băgăm și noi să țîfnim un pic, că nu ne putem abține.

Tovarășii noștri național-comuniști ne‑au lăsat din suflet moștenire cîmpurile astea vaste și minate. Nu-i vorbă, nici noi n-am venit din istorie chiar fete mari, pline de înțelepciune Zen. Dar ei ne-au învățat cel mai bine că, atunci cînd n-ai de nici unele, trebuie să devii „revoluționar de profesie“, să aperi și să sporești „cuceririle revoluționare“. Indiferent ce-o fi însemnînd asta. Așa că trăiești într-o țară cu sute de mii de gospodării cu closetu-n curte, școli dărăpănate și murdare, spitale sinistre, infrastructură rutieră foarte proastă, violență domestică, analfabetism funcțional, abandon școlar mare, corupție, dar te lovește țîfna rău de tot dacă „e-n pericol Brâncuși al nostru“. Sau Eminescu. Sau Mihai Viteazu’. Sau Mama lu’ Ștefan cel Mare. Nu ni-i ia nimeni. Îi confundăm între ei. Habar n-avem care-au fost domnitori și care scriitori. Dar noi plantăm și-n ăștia mine antipersonal pline cu țîfnă. Și ne bîntuie frici adînci, că ne pierdem identitatea. În plină isterie, cu întreaga ogradă scoasă din sărite în fiecare zi, indiferent de subiect, copiii acestei țări așteaptă. Așa cum îi așteptau bunicii noștri pe parașutiștii americani. Ne condamnăm copiii să stea și ei, exasperați, cu ochii la cer, așteptînd niște avioane. Din care să se dea drumul la nori albi, de prafuri anxiolitice. Poate ne-om mai calma. Măcar un pic.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.