Anul fără vară

1816, emisfera nordică.

Un iunie cu zăpadă și un august cu puțin îngheț.

Ploi abundente care au umflat pînă la refuz cele mai mari rîuri din Europa și au cauzat inundații devastatoare.

Cauze probabile: erupțiile vulcanice masive din Indonezia și Filipine (în 1815 și în 1814).

Peisajul descris este unul cu rezonanță apocaliptică, dar omenirea a depășit momentul și istoria a continuat. Nu a fost ușor, însă.

Lesne de imaginat, agricultura a avut cel mai mult de suferit, ceea ce s-a tradus printr-o lipsă crîncenă de resurse și, în cele din urmă, prin foamete, într-o perioadă oricum nu foarte îmbelșugată din acest punct de vedere. Europa abia încheiase socotelile cu războaiele napoleoniene, deci situația nu era deloc... călduță. În Franța și în Marea Britanie au izbucnit greve din cauza foamei, iar în Elveția a fost declarată stare de urgență națională din această cauză.

Cu toate acestea, sau poate chiar datorită lor (oricît de ciudar ar fi datorită aici), au existat și aspecte pozitive.

Lipsa resurselor de hrană a făcut imposibilă hrănirea cailor care reprezentau principalul mijloc de transport, iar pentru că oamenii și istoria nu puteau sta în loc, inventatorul german Karl Drais s-a pus pe treabă și a gîndit noi mijloace de deplasare. Au rezultat drezina și velocipedul. Tot în spațiul german, un chimist a început să cerceteze problematica nutriției plantelor pentru ca, în final, să introducă folosirea îngrășămîntului artificial.

Sufletul trebuia și el să se adapteze cumva vremurilor și vremii total nefericite. De exemplu, în Villa Diodati din Elveția, situată lîngă lacul Geneva. Lord Byron și-a petrecut acolo vacanța, alături de cîțiva prieteni artiști și scriitori. Vremea infamă i-a ținut mai mult în casă, așa că și-au găsit activități distractive de interior. Au lansat ceea ce am putea numi un concurs de scriere creativă. Cine putea scrie cea mai înspăimîntătoare poveste? Aceasta era provocarea. Și astfel, printre alte povești, s-a născut și una dintre primele opere de literatură științifico-fantastică: Frankenstein, semnată de Mary Shelley.

Iar asta nu-i (deloc) ceva monstruos.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: Villa Diodati (wikimedia commons)