Amurgul urşilor
Aflu de la TV că Mura, veterana urşilor de la Globus, s-a retras după o viaţă petrecută în arenă. Ştia, probabil, de planurile Ministerului Muncii, de recalculări şi transportul gratuit! Ursoaica Mura n-a făcut politică. Sau, vorba clişeului, singura ei politică a fost înveselirea copiilor, pe care i-a fermecat cu giumbuşlucuri, cu bicicleta şi cu fustiţa purtată cu atîta candoare. La televizor părea în formă, dar cei de la circ spuneau că anii petrecuţi în mijlocul publicului o obosiseră. Era vremea să se reîntoarcă într-un mediu cît de cît natural. O asociaţie de protecţie a animalelor i-a făcut loc în rezervaţia de la Zărneşti, unde o aşteaptă deja zeci de confraţi - veterani ai scenei profesioniste, ca ea, sau bieţi ursuleţi chinuiţi de ţigani pe la bîlciuri, cu belciuge şi table încinse. În semn de adio, oamenii Circului au plimbat-o pe Mura pe lîngă cuştile celorlalte animale, care au mirosit-o sau au dat din coadă. Pitonul a suspinat. Orice despărţire e tristă. Îngrijitoarea Murei, care a crescut-o "de cînd era uite-atîtica", a plîns în hohote toată ziua. Reportera a vrut să fie optimistă - şi-a imaginat că Mura îi va învăţa pe urşii din rezervaţie să meargă pe bicicletă. Dar vocea îi tremura. Tot săptămîna trecută s-au făcut şase ani de la moartea lui Hercules, cel mai celebru grizzly din lume. Avea 25 de ani. Se născuse în Scoţia, dar cariera lui n-a cunoscut graniţe. Stăpînii lui, Maggie şi Andy Robin, l-au antrenat pentru un spectacol în care se lupta "pe bune" cu cei mai voinici oameni care îndrăzneau să-l înfrunte. Pentru Hercules asta era o delectare rarisimă, drept care a ajuns rapid star la Hollywood. Din 1979 a jucat în zeci de filme ale studiourilor Disney, artistice şi documentare, dar s-a luptat pînă şi cu Roger Moore în James Bond-ul Octopussy! Ca să nu vorbim de zecile de reclame în care a strălucit cu talent şi bonomie. Hercules era atît de cumsecade încît a fost ales de actorul Bob Hope, mare jucător de golf, să-i fie caddy (băiatul care duce crosele) la turneul scoţian de la Gleneagles. Parodiind ultimele zbateri ale . puternicilor politicii, a făcut şi un turneu de conferinţe de-a lungul şi de-a latul Americii. Emblematică însă pentru voinicul de jumătate de tonă a fost aventura din 1980. Filma în insulele Hebride o reclamă la şerveţelele Kleenex şi a reuşit cumva (sau i s-a întîmplat) să se piardă de echipă. Lumea a vuit. Portretul ursului a apărut în toate ziarele care contează. După trei săptămîni de căutări, în care fuseseră implicate marina şi aviaţia, Hercules a fost găsit într-o pădurice. Slăbise 140 de kilograme, dar a recuperat. A primit atunci marele premiu al organizaţiei "Animals in America" pentru că "a evitat să facă vreun rău animalelor sălbatice, deşi murea de foame"! Oameni cu imaginaţie, membrii Consiliului Scoţian de Turism, s-au gîndit că Hercules e simbolul ideal pentru promovarea regiunii ca adevărat rai al naturii virgine. Drept care l-au promovat în toată lumea în calitate de "Personalitate a anului". Distincţie de care se mai bucuraseră actorul Sean Connery şi preşedintele Festivalului de la Edinburgh! În fine, modestul Hercules a ajuns pe coperta revistei Time, poziţie invidiată de 99,9% din politicienii lumii, şi a avut o întrevedere cu Margaret Thatcher, cînd aceasta era în culmea puterii. Printre cei care i-au trimis scrisori (nenumăraţi copii, bineînţeles), s-a numărat şi preşedintele SUA, Ronald Reagan, care ştia şi el că uneori merită să te copilăreşti. La moartea lui Hercules, ziarele au scos din mînecă vechea lozincă publicitară: "Mai tare ca Superman, mai greu ca Incredible Hulk!". Ursul cedase în faţa unei paralizii lombare ce-l chinuia de trei ani, de la un accident de filmare. A fost îngropat într-un sicriu construit special, lîngă bazinul "lui" de înot din rezervaţia scoţiană Big Bear Ranch. Fiecare urs se retrage cum ştie el mai bine. Sau cum poate. Altul, după ce a fost şicanat de iepuraş, a ţinut un scurt discurs, după care a întors spatele omnivorilor din PSD. Probabil a ajuns deja în Hebride!