Am venit, am văzut, am visat
Să citești o colecție de vise de acum două mii de ani se presupune că te scoate complet din realitate și te introduce într-un intermundium oniric pe lîngă care Persistența memoriei ar trebui să pară o operă realist-socialistă. Unul din vise, cu un tip care fuge de barcagiul Caron pînă ajunge într-un han numit La Cămila mi-a amintit chiar de visul cu care începe Wild strawberrries. Cu toate acestea, Cartea de tălmăcire a viselor a lui Artemidoros oferă mult material reflecției istorice. Cum, din păcate, am momentan ceva stricat la reflecția istorică, o să adun aici la întîmplare cîteva simple observații de cititor.
De exemplu, mă frapează cît de multe dintre visele adunate de Artemidoros sînt legate de procese. Bravii cetățeni ai lumii vechi se gîlceveau mai ceva ca americanii. Cineva visează că și-a pierdut actele cu care se ducea la proces. După acest vis a cîștigat procesul, lucru firesc, adaugă autorul nostru, căci nevinovații nu au nevoie de acte. (Vai de tine, Artemidoare!) Altcineva a visat că a primit doi dinți scoși din gura împăratului; visul s a împlinit, aflăm, căci omul a cîștigat două procese.
Dinții sînt, de altfel, unul din lucrurile tratate în mare detaliu: aflăm ce bunuri, ce funcții, ce implicații financiare sînt asociate cu fiecare molar, canin și incisiv. Dacă visezi că ai dinți de aur, incendiu în casă. Dacă visezi că ai fildeși de elefant, vei avea talent retoric (și probabil și o dicție excelentă).
Interesantă mi se pare de asemenea prezența frecventă a decorului urban în visele celor din secolul II d.Hr. (în realitate, Artemidoros include și vise din culegeri mai vechi). Oamenii visau monumente ale cetății, fortificații, piețe publice, gimnazii, porturi. E unul din lucrurile care ar trebui spuse la școală – în antichitate se petrecea mai mult timp afară decît între patru pereți. Azi, idealul orășeanului, dincolo de vacanțele colorate și instagramabile din cînd în cînd, este să încuie ușa după el. Alt monument important pentru visătorii lui Artemidoros sînt termele. Aici apare și un exemplu de evoluție istorică a interpretării viselor. Pe vremea cînd băile publice nu erau prea răspîndite, dacă visai că te speli era de rău. Azi, explică Artemidoros, în cetățile supercivilizate ale coastei egeene microasiatice, dacă visezi că te speli e de bine. (În altă parte, manualul menționează pe cineva care a visat că s a dus la băi și nu era apă. Asta pot și eu să interpretez – înseamnă că-ți vor tăia Internetul.)
Un caz special al viselor care cuprind monumente publice mi se pare de mare interes pentru istoricul de artă și pentru istoricul religiilor. Prezența imaginilor zeilor (de obicei, de marmură sau bronz) în visele antice era masivă. Dacă îl visezi pe Asklepios într-un templu, ca statuie de cult, e de bine. Dacă se mișcă, înseamnă ciumă. E clar că impactul psihologic al statuariei monumentale, mai ales în context religios, era considerabil. Uneori istoricii se întreabă în ce măsură detaliile decorației monedelor, vaselor, templelor erau realmente percepute de public; erau. La Artemidoros e vorba adesea de zei visați fără atributele lor, atribute cunoscute din artă (și din mit, dar realmente fixate vizual prin iconografia standardizată). Dacă visezi că primești de la Heracle pielea de leu sau ghioaga e de rău (și ni se spune că era un vis frecvent). Dacă, în vis, Pan îmbrăcat ca un orășean îți spune ceva e un semn mincinos.
În afara unui context religios sînt, la această dată timpurie, visele despre crucificare. Ele sînt considerate semne bune pentru cei aflați pe mare; pentru sclavi înseamnă eliberare; pentru celibatar, o căsătorie proastă; pentru cel care dorește o magistratură înseamnă că o va obține; în general, visul ăsta e de bine pentru sărac, dar e de rău pentru bogat.
O să pomenesc și interpretări mai dificile ale lui Artemidoros pe care mi-e greu să le comentez. Dacă visezi nou-născuți, și sînt ai tăi, zice el, e de rău, asta prezice necazuri; mai ales dacă sînt fete. Și mai greu de comentat e asta: dacă visezi că faci sex cu soția sau iubita „și ea nu se opune“, e de bine. Cu prostituate, „e de bine pentru orice acțiune întreprinsă“. (Dar dacă visezi că nu mai poți ieși din lupanar, mori, pentru că bordelul e un cimitir.) În general însă, explică el, visele erotice nu prevestesc nimic, dacă în vis există dorință de ambele părți. Din preaplinul inimii sale, Artemidoros face și următoarea precizare: dacă visezi că te epilezi cu cataplasme de rășină, asta arată pagube și pierderi. Dacă visezi tăblița de scris, ea semnifică femeia, iar cartea e viața și trecutul celui care visează, deci dacă visezi că mănînci cărți e rău.
Sper că v-a plăcut cartea cu Artemidoros. Iată și două informații turistice din vechea enciclopedie de vise. Dacă visezi că pășești pe mare e de bine pentru cei care vor să călătorească. Dacă visezi că zbori înseamnă că vei călători în Italia. Vacanță plăcută în continuare.
Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.
Foto: Goya, Somnul rațiunii