Alpacale

9 aprilie 2019   TÎLC SHOW

Dicţionarele actuale înregistrează omonimia (aproape) perfectă dintre denumirea unui aliaj şi cea a unui foarte simpatic animal: după Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM, 2005), singura diferenţă între substantivul feminin desemnînd aliajul alpaca şi cel desemnînd ierbivorul alpaca ar fi existenţa, în cazul animalului, a unei forme de plural – alpacale. În rest, pentru ambele cuvinte (cu origini diferite) se indică accentuarea pe ultima silabă şi deci forma articulată alpacaua. Uzul actual pare totuşi să se depărteze de această normă, în cazul numelui de animal. Cum în ultima vreme s-a tot vorbit de alpaca în ipostaza de animal de companie, atestările recente nu lipsesc. Or, multe dintre ele preferă forma accentuată pe a doua silabă şi folosită invariabil, mai apropiată deci de etimonul spaniol (preluat din peruviană), păstrat ca atare (cu diferenţe inerente de pronunţie) în engleză: „şi-a plimbat alpaca cu autobuzul“ (adevarul.ro); „alpaca Pablo, animalul de companie al familiei“ (adevarul.ro); „alpaca are ochi mari“ (animale.ro) etc. În forma invariabilă, substantivul tinde să fie tratat ca masculin: „Un alpaca l-a pus pe fugă pe corespodent“ (protv.ro). Accentuarea nu este marcată în textele de mai sus, dar se poate deduce uşor în contextele în care lipseşte articularea; accentul pe silaba finală (alpacá) introduce aproape automat cuvîntul într-o serie bogată de substantive feminine, împrumuturi adaptate (sarma, chiftea, şosea etc.) care au, în forma articulată hotărît, finala -aua: „Alpacaua este un animal erbivor originar din Anzii Cordilieri“ (romanialibera.ro).

Păstrarea accentului pe a doua silabă şi invariabilitatea se pot constata şi la apariţia cuvîntului în contexte de plural (ca feminin sau masculin): „nişte alpaca proaspăt tunse“ (eva.ro); „urmează o călătorie distractivă cu trei alpaca pufoși“ (program24.ro). Unii vorbitori recurg totuşi la pluralul recomandat de dicţionare – „trei alpacale sînt ţinute pe post de animale de pază“ (stirileprotv.ro); „Cine ar fi zis că alpacalele pot face treaba unui cîine de pază?“ (animalzoo.ro). Cu evident scop umoristic se poate crea şi un plural de la o formă adaptată alpácă (după modelul baracă – barăci): „celelalte alpăci din turmă mi-au spus că sunt nebun“ (timesnewroman.ro). De altfel, forma adaptată alpacă a fost propusă de Scriban, în Dicţionarul limbii româneşti (1939). Cuvîntul spaniol a intrat totuşi în română prin intermediar francez (şi în varianta alpaga, preferată de dicţionarul academic al lui Puşcariu), ceea ce a determinat accentuarea standard pe silaba finală. Cu sensurile derivate – „tip de lînă“ şi „tip de stofă de lînă“ –, substantivul este folosit atît invariabil, cît şi adaptat pe tiparul sarma-sarmaua: „alpacaua folosită la fabricarea poncho-urilor este tot o lînă obţinută de la animalele numite alpaca“ (ziare.com); „cele mai bune ţesături pentru costumele de bărbat sînt lîna, flanela, inul, bumbacul sau alpacaua“ (gds.ro).

Omonimul alpaca, substantiv desemnînd un aliaj de cupru, zinc şi nichel folosit pentru producerea unor ustensile de bucătărie, medicale, unor obiecte de podoabă etc., era foarte frecvent în trecut, cînd materialul era popular, mai ales pentru că imita şi înlocuia argintul. Anunţurile publicitare actuale se referă mai ales la obiecte vechi, de colecţie: „tacîmuri din alpaca“; „Linguriţă vintage veche din Alpaca“; „Linguriţă stilizată din alpaca placată cu argint“ (olx.ro); „samovar din alpaca“ (scenografie.tvr.ro) etc. Denumirea aliajului e clar adaptată morfologiei româneşti: „Oţetul şi sucul de lămîie, dar şi vinul alb fac să strălucească arama şi alpacaua“ (casa-gradina.ro). Dicţionarele noastre indică drept origine a denumirii termenul german Alpaka. Dicţionarele germane desemnează aliajul în primul rînd prin substantivul Neusilber, pentru că Alpaka sau Alpacca era doar numele comercial, din secolul al XIX-lea, al produsului unei fabricii germane din Austria, Berndorf. Răspîndirea numelui comercial a fost totuşi largă, din moment ce mai multe limbi l-au preluat: maghiara (alpakka), italiana (alpacca), bulgara, catalana etc. În engleză, aliajul este denumit German silver, new silver, nickel silver etc. În română, împrumutul lexical este atestat la începutul secolului al XX-lea, dar originea i se poate împinge în trecut prin consultarea presei: „Cînd vrei să sufli cu argint obiecte de aramă, alpaca, argint-de-China etc. (lingure, tase ş.a.) curăţeşte întîi bine acele obiecte“ (Amicul familiei, Gherla, nr. 1, 1887).

Originea numelui comercial german nu este sigură (unii îl leagă de predecesorul chinezesc al aliajului – paktong); Scriban descria semnul distinctiv al firmei, crezînd că vede o legătură între aliaj şi animal: „tacîmuri de masă (…), care provin din fabrici germane și au ca marcă o alpacă (scris alpacca)“. Imaginile disponibile azi în Internet îl contrazic: însemnul fabricii conţinea într-adevăr numele Alpacca, dar imaginea este, în mod foarte clar, cea a unui urs.

Mai multe