Alarmă! Un român în pericol!
Dragă dle Văcăroiu, pur şi simplu nu-mi vine să cred că, iată, a mai trecut o lună de la ultima mea scrisoare. Mai ieri parcă era încă vară, iar pomii, şi ei, cîntau tinereşte, cu creştetul bolţii încă verde; o păsărică-şi făcuse cuibul chiar în streaşina biroului dvs., fiind şi ea martoră la travaliul intens pe care, fără răgaz, îl dăruirăţi - ca să mă exprim astfel - bunului mers al Camerei superioare. Şi, de la ultima mea scrisorică, cîte nu s-au mai întîmplat! La Bruxelles, e tot mai sigur că neamţul Poettering - din Partidul Popular - va fi noul preşedinte al Parlamentului European. În Pipera, e la fel de cert că dl Prigoană a mai năşit de trei ori şi a mai divorţat o dată. La Craiova, "Universitatea" a mai luat bătaie de cîteva ori acasă. La Bucureşti - apropo de casă -, dl Năstase Adrian a tot trecut pe la a cincea adresă a sa din ultima vreme, DNA. Dar să vedeţi, dle preşedinte, ce i s-a întîmplat unei englezoaice cu care aţi fost coleg de leat şi - măcar o vreme - coleg de doctrină. Numele ei: Anita Halpin. Vîrsta ei: cam ca a dvs., dar, fiind o doamnă, nu contează. Visul ei: să nu fie doamnă, ci tovarăşă. Funcţia ei: secretar general al Partidului Comunist al Marii Britanii. Ei, da, dle Văcăroiu: se pare că tov. Halpin a mîncat ceva răhăţel cînd era copilă (cu rahatul maturităţii ştiţi şi dvs. cum era, partidul ţi-l punea în faţă şi depindea de om dacă lua cu linguriţa sau cu polonicul); altfel, de unde atîta noroc!? Rudele sale (care au certat-o toată viaţa că s-a înhăitat cu comuniştii - cum probabil v-or fi certat şi bunicii dvs. (Dumnezeu să-i odihnească!) i-au lăsat moştenire un tablou (Scenă de pe o stradă berlineză) de E.L. Kirchner - pictor german din secolul trecut - şi, ţineţi-vă bine, s-a dus camarada Halpin cu pînza la o licitaţie la Casa "Christieâs" din New York şi un amator i-a şi dat pe ea, scurt, 38 de milioane de dolari. Iată că şi în Anglia (nu numai la noi) foştii comunişti ajung relativ uşor milionari în valută! Şi-acuma trec la problema serioasă: nu ştiu dacă moştenirea comunistei britone o fi cauza, dar să ştiţi, dle Văcăroiu, că dl J.-M. Le Pen, liderul Frontului Naţional francez, e supărat rău! Daâ rău! Atît de rău încît l-a pus pe mîna sa dreaptă - Bruno Gollnisch - să urzească un plan de unire sub aceeaşi siglă a tuturor partidelor de extremă dreaptă din Parlamentul European. Pînă acum, în PE erau trei grupuri mari: popularii, socialiştii şi liberal-democraţii. Şi e foarte posibil să apară şi al patrulea - al extremei drepte. A 25-a epistolă - cu avertisment! - către preşedintele Senatului Dl Gollnisch e optimist: cel tîrziu în ianuarie - spune el -, grupul extremei va fi coagulat, în partea dreaptă a sălii de plen de la Strasbourg. Deocamdată, eurodeputaţii extremişti sînt neafiliaţi; condiţia pentru ca ei să-şi facă un grup e (ca şi în cazul tuturor celorlalţi) simplă: să strîngă 19 eurodeputaţi din 5 ţări diferite. Cine oare s-ar putea aduna, în ianuarie, lîngă frontiştii lui Le Pen (v. Le Monde, 12-13 nov. a.c.)? Păi, ar putea veni partidul austriac FPÃ, fost al ex-cancelarului Jorg Haider, actualmente condus de Heinz-Christian Strache (ins care-l reneagă pe Haider ca fiind prea moderat!); sau partidul flamand Vlaams Belang (lider, Frank Vanhecke), care militează pentru spargerea Belgiei şi pentru stoparea imigraţiei; tot acolo ar putea trage şi Mişcarea Socială Flacăra Tricoloră (neofascistă, italiană), condusă de Luca Romagnoli, sau concetăţenii lor din Forza Nuova, dirijaţi de Roberto Fiore; pesemne ar fi bineveniţi şi germanii din DVU (partid antisemit condus de Gerhard Frey) sau NPD (neonazist, lider Udo Voigt); sau spaniolii din Frente Espa