1 Mai muncitoresc

Egalitatea? Nu există! Au dovedit-o, din 1918-1919 încoace, și sovieticii, și românii, și cehoslovacii, și ungurii, și cubanezii, și chinezii, în utopicele lor sinucideri comuniste. Nord-coreenii „se sinucid“ și astăzi. Atunci? Despre ce este 1 Mai 2019? Despre lene? Nici despre asta nu e. Este o zi liberă în care se freacă volanul la munte, la mare. Călătoria este o oboseală pe autostrăzile neterminate ale României. Ce serbăm noi pe 1 Mai 2019? Eu cred că banii. Da, banii, nu munca. Nu-ți pasă ție de Istorie. N ai treabă astăzi cu 1 mai 1886 și cu victoriile muncitorilor împotriva abuzurilor industrializării sălbatice. Fii sincer. Tu cunoști eficiența.

Nu-ți pasă nici de muncă – formă de a obține un venit care să te țină în viață. Tu vrei mult.

Nu-ți pasă de utopiile lui Fourier, nici de criticile lui Marx și Engels. Tu pui un pic botul la Lenin, e eroul care a omorît, a-ndemnat la crimă în numele egalității, fraternității, libertății. Și te omori după Ceaușescu, Stalin și alți criminali comuniști. Nu știi multe despre ei, dar îți place că se vorbește de ei. Că au făcut ceva cu orice preț.

Nu-ți pasă ție de munca bine făcută. Ție îți pasă de bani.

Te-aș lua însă la bani mărunți întrebîndu-te de Ziua Muncii: „Băi, care-i prețul tău?“ / „Cîte parale faci?“ / „De la cîte zerouri în sus ți-e de-ajuns?“. Care-i prețul tău, ca de la banii ăia în sus să nu mai minți, să nu mai fii invidios, lacom, eficient, indiferent la crimă, ticăloșie, ură? Și-ți răspund tot eu. Nu ți știi prețul. Și dacă nu ți-l știi, de ce stai la grătare ca prostul? Eh, că e liber.