Utilul în viață
Marota învățămîntului de azi: utilitatea pentru viață. Vorba vechiului proverb universitar: „Non scholae, sed vitae“. Aproape nu e discuție despre învățămînt fără lamentația universală că școala e rămasă în urmă față de nevoile prezentului și că îi încarcă pe copii cu prea multe materii complicate și fără șansă de aplicare în profesiile din zilele noastre. Nimic neadevărat aici și totuși stau uneori să mă întreb: oare cum să lămurim ce e util și ce e inutil în viața modernă?
Aritmetica, cu cele patru operații elementare, mai e utilă azi, cînd pe telefon poți imediat rezolva toate aceste operații cît ai zice pește? Gramatica mai e utilă, cînd te poți servi oricînd de corectorul Google? Uite că poți scrie corect chiar și fără să cunoști distincția dintre subordonatele subiectivă și predicativă. Ce nevoie avem de prea multe cunoștințe de geografie, cînd, dacă vrei să mergi în binemeritata vacanță, agenția de voiaj te ghidează și îți prezintă toate „curiozitățile“ regiunii și te și duce la destinație? Că Pămîntul e rotund, ba și un pic turtit la poli, asta e suficient să știi, mai ales că există unii care neagă acest fapt și totuși nu sînt muritori de foame. Dar istoria? Aproape deloc nu servește în viață. Să ai idee despre războiul peloponeziac sau despre cel de o sută de ani e de-a dreptul pierdere de vreme. Să fim drepți: de cîte ori la birou, sau în afaceri, sau la bancă folosiți ce ați învățat despre Pericle sau Ioana d’Arc? Dar oare fizica aduce folos în viața de toate zilele? Uite că putem să ne servim perfect de smart-urile noastre și să comunicăm pe Facebook ignorînd nu numai ce sînt circuitele integrate și cristalele lichide, dar și ce este curentul electric. Dacă învățăm măcar cum să nu ne curentăm e perfect și cu adevărat util. În rest, tocilarii care vor să știe ce e cu găurile negre să facă școli speciale și cu plată! Iar copiilor normali nu le trebuie nici oroarea de chimie, cu tabelul lui Mendeleev cu tot, cu covalențele și electrovalențele sale! Pot fi iubiți chiar și dacă vor reține pînă la pensie fie și numai că apa are doi atomi de hidrogen și unul de oxigen. Biologia are vreo utilitate practică? Să recunoaștem: dacă ne învață să ne spălăm bine pe mîini ca să evităm microorganismele, o primim. Ba acceptăm pentru distracție și lecțiile cu dinozauri, dacă sînt interactive, dar mai departe se cere prudență: teoria evoluției e „controversată“, fiind contestată de unii politicieni de la guvernare, de Biserică, ba și de o mulțime de grupuri respectabile online. Prin urmare, nu-i vedem utilitatea, dacă nu vrem să intrăm în conflicte sigure cu unii sau alții.
Unii ar vrea să introducem în școală lecții de economie și de educație civică. Sînt oare profitabile cu adevărat? Se pare că unii ajung să conducă economia țării (precum un oarecare consilier care, mai înainte, pitea tablouri prin pereții casei, să nu-l prindă DNA) habar neavînd de economie. Alții dau ordonanțe prostești, ducînd de rîpă finanțele țării. Economie n-au învățat, dar uite că nici viața nu le a pretins. Dacă erau cunoscători și cu școli serioase, nu ajungeau oameni mari și importanți. Așa-i că rezultă că să știi prea multe e nu numai inutil, dar și riscant? Cît despre educație civică, chiar a se slăbi! Cum să-i explici unui copil că legea se dă pentru un bine public și general, cînd el vede și aude pe toate drumurile că la noi legea se dă pentru Dragnea și clica lui? Ba chiar mai bine decît cu legile și ordonanțele lui Dragnea-Tudorel, îl chinuim cu legile lui Newton!
Hai deci să ușurăm viața copiilor noștri: li se cere să citească prea multe cărți mari și grele, scrise demult – oricum, cartea e depășită azi! Trebuie cultivate mai ales abilitățile practice: de exemplu, cum să urci pe Facebook selfie-uri și poze cu pisici. Gramatica e suficientă dacă poți scrie și citi sms-uri. Iar la un nivel mai înalt, de Bac, ajunge pentru aproape toate cerințele vieții dacă știi să plagiezi și să interpolezi texte cu copy-paste. Cît despre limbile străine, una singură – romgleza – ajunge pe moment. Sperăm că se va progresa suficient cu traducerile automate, astfel încît în curînd nici asta să nu mai fie o învățătură utilă.
Pe scurt, memoria copiilor nu mai trebuie încărcată cu formule, poezii, nume, cifre, hărți, idei – mai ales idei. Ca adulți e suficient dacă își vor ține minte parolele de logare. Restul rezolvă Google, Apple, Facebook și compania. Iar ca stil de învățare, elevii e bine să se joace continuu, pînă absolvă. Ferească Dumnezeu să fie puși la cazna asimilării, să facă un efort neplăcut pentru a învăța o materie. Doar se știe că viața adevărată e o continuă distracție!
Am scos așadar, pe motiv de inutilitate și de încărcătură intelectuală excesivă, cea mai mare parte din matematică, din gramatică, toată fizica, chimia, geografia, istoria, limbile străine, economia, literatura, biologia. Lăsăm în programă dexteritățile și sportul cui dorește. Lăsăm și religia, de mare utilitate, ca să ne avem bine cu Dumnezeu. Totul asezonat interactiv, fără efort, în grup, neapărat digitalizat. Fără note și fără repetenți. Vom pedepsi tocilăreala și individualismul. A, și bineînțeles că vom scoate logica (o chestie scolastică, se știe de mult). Se zice că ea te ajută să gîndești bine. Nu sîntem convinși. Dar chiar și așa: i-a servit cuiva vreodată în viață să gîndească bine? De fapt, i-a servit cuiva vreodată în viață să gîndească?