Unde este Rusia?

Pe vremuri, circula un banc: „Întrebare la Radio Erevan: «Cu cine se învecinează URSS?» Răspuns: «Cu cine vrea»”. Schimbînd ce-i de schimbat, am putea întreba acum: „Unde este Rusia?“ Răspuns: „Unde vrea”. În Donbas, în Herson, în Zaporojie, după simulacrele de referendumuri; dar mîine, de ce nu și în Kiev; poimîine, apoi, de ce nu și la Vilnius, de ce nu și la Varșovia, care a fost odată rusească, sau la Helsinki, care e în aceeași situație, de ce nu, peste cîțiva ani și la Paris, pe care l-au ocupat odată, ori chiar în Alaska, pe care au vîndut-o cîndva yankeilor? Și să nu uităm desigur Istanbulul, adică Țarigrad, a cărui anexare ar împlini visul etern al ortodoxiei ruse – a ridica din nou crucea pe Sfînta Sofia.

Copleșit de recenta contraofensivă ucraineană, tot mai izolat pe plan internațional (pînă și la Samarkand a fost primit cu rezervă de China, Turcia etc.), cu o țară supusă unor sancțiuni economice dure, Putin a decis să facă lucrul pe care acoliții lui radicali i-l cereau de multă vreme: mobilizarea populației. (Că mobilizarea e oficial „parțială” e desigur o iluzie.) Pe scurt, Putin va încerca să compenseze prin cantitate ceea ce nu a reușit prin calitate. Va ordona mobilizarea cît mai multor ruși (pe cîți va avea cu ce să-i îmbrace, să-i hrănească și mai ales să-i înarmeze corespunzător), sperînd ca în cîteva luni să-i copleșească pe ucraineni și să fisureze susținerea pe care aceștia o au încă în Europa.

Are la dispoziție încă două arme: cea psihologică, adică fluturarea constantă a amenințării nucleare – nu numai tactice, dar și strategice –, mizînd pe terorizarea populațiilor europene; și, desigur, energia, sperînd ca iarna să fie suficient de aspră pentru ca tenacitatea și solidaritatea europenilor să se fisureze. Nu sînt arme lipsite de eficiență și valoare.

După ce va anexa la Rusia cele patru regiuni din estul și sudul Ucrainei (pe care le ocupă, de fapt, parțial), Putin va susține desigur că Rusia duce un război just de apărare a propriului teritoriu – ceea ce ar trebui să justifice în ochii populației mobilizarea și sacrificiile mari care vor urma. Și ce altceva va urma?

Putin – se spune – nu poate ceda nici un pas în Ucraina, fiindcă ar dovedi slăbiciune și ar fi în pericol să fie răsturnat de la putere.

Ucrainenilor le e dificil să facă concesii, avînd teritorii ocupate samavolnic, după pierderile umane și materiale enorme pe care le-au suferit, după ororile de la Bucea, Izium etc., dar și după victoriile remarcabile din ultimul timp, care au demonstrat că David îl poate din nou învinge pe Goliat.

Iar Occidentul – fără de care noul David ar fi aproape redus la biblica praștie – nu poate face altceva decît să susțină din toate puterile Ucraina, încercînd să nu se lase nici șantajat, nici terorizat, nici – mai ales – epuizat fizic și nervos. Astfel că războiul va continua – ani, probabil.

Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală. Or, dacă cedează și face concesii Rusiei pe seama Ucrainei sau, mai rău, o lasă pe aceasta în situația să capituleze, nu va face decît să-și distrugă ființa morală, dar nici cea fizică nu va rămîne la adăpost. Vom vedea reîmprospătată înțelepciunea din bancul de demult. Cu diferența că, la întrebarea „Unde este Rusia?”, răspunsul probabil ar deveni: „Pretutindeni unde vrea –  lîngă noi, peste noi, ba chiar în noi”.