Un martir al zilelor noastre: România

Constat că se răspîndește galopant ideea unei Românii victimizate de Bruxelles, dar și de alte „oficine“ cu autoritate planetară. Am ajuns „colonia ălora“, sîntem disprețuiți, jecmăniți de toate bunurile, privați de suveranitate, tratați discriminatoriu față de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Priviți de sus, ca niște școlari netrebnici, manipulați grosolan de tot soiul de „agenturi“ oculte, împinși, inexorabil, spre destrămare teritorială și catastrofă națională. Dar dușmani sînt nu numai în afara țării. E plin de trădători printre noi, români antiromâni, colaboratori înrăiți ai forțelor răului, unelte „securistice“ ale „statului paralel“. Cum să nu te sperii?! Și cum să nu te întrebi ce le-a cășunat tuturor pe biata noastră țărișoară: calomniată, spoliată, marginalizată, lovită în ce are mai scump. În fond, ce au cu noi? De ce tocmai cu noi? De ce nu se reped asupra Cehiei, a Slovaciei, a Portugaliei, a Sloveniei și Croației, a Letoniei și Estoniei? E drept că sindromul persecuției a apărut și în Ungaria și Polonia. (Un neașteptat beneficiu al acestei crize: apropierea suferindă de vecinii noștri maghiari, brusc solidari, tovarăși de idei, nedreptățiți de aceiași tirani de la „centru“!)

Retorica anticolonialistă valorifică temele tradiționale ale „exploatării“ la care ne supun, de veacuri, străinii: amestecul în treburile interne, prădarea bogățiilor dăruite, preferențial, de Dumnezeu, subminarea tradițiilor strămoșești. (Teme colaterale: Soros, multinaționalele, „oculta“ mondială, #rezist, intelectualitatea vîndută.) Putem avea, totuși, oarecari nedumeriri:

1) Uniunea Europeană nu e chiar totuna, cum se spune, cu „Poarta Otomană“. Nu ne-a „cotropit“, nu ne-a băgat pe gît conducătorii, nu ne cere tribut. Dimpotrivă! Noi am luat-o cu asalt, noi am vrut să fim „integrați“, ne-am luptat ani de-a rîndul să intrăm în „club“ și ne bucurăm, chiar și acum, să accesăm fonduri europene. Evident, am asumat în contrapartidă, nesiliți de nimeni, anumite reguli comunitare. Cu alte cuvinte, „colonizații“ sînt cei care au forțat ușa „coloniștilor“, iar acum se simt abuzați… Cît despre conducători, ni i-am ales, vai, singuri…

2) Ni se fură bogățiile. „UE ne fură femeile, copiii, inteligenţa, zăcămintele, solul şi văzduhul“ – spune, sfîșiat sufletește, un patriot de scenă. Dar oare pădurile noastre au fost tăiate și împachetate pe furiș, noaptea, de tîlhărești comandouri alogene sau au fost vîndute șmecher de românași de-ai noștri? Iar nenumărații conaționali (de ambe sexe) care părăsesc patria sînt adunați de răuvoitorii externi cu arcanul? Cît despre „văzduh“, ne descurcăm singuri. N-avem nevoie de poluatori din afară.

3) Pe de altă parte, e destul de curios că marile voci anticolonialiste nu s-au făcut niciodată auzite pe vremea cînd eram prizonierii dictaturii comuniste sau parte a „lagărului“ (nu întîmplător numit astfel) socialist. A fi sub sfera de influență sovietică, de la Stalin la Brejnev, pare să fi fost o bagatelă. Grav e să fim „umiliți“ de Uniunea Europeană! Avem, brusc, mari eroi ai luptei pentru neatîrnare! Un parlamentar specializat în democrația mitralierei afirmă, încercănat, că, pe vremea cînd Brâncuși sculpta, „europenii“ („așa-ziși“) făceau orgii (?!). Un ziar titrează: „Maria Grapini, singura voce a României“. (N-ar fi, totuși, preferabil, un „colonialist“ cît de cît educat?) Un tînăr țanțoș, de viitor, versiune răsturnată a mișcării #rezist, scrie, curajos, ștabilor de la Bruxelles, ca să le bată obrazul. Nu ratează momentul nici dl Arșinel, cel despre care am aflat, tîrziu, că e nu numai „erou al Revoluției“, ba chiar „erou cu merite deosebite“ (înțeleg că, dacă nu era el, Ceaușescu era încă la putere…). Ei bine, comicul cupletist se simte „călcat pe grumaz“! De ce? Europenii (care, potrivit cercetărilor domniei-sale, fură mai abitir ca noi) vor să-l condamne la înlocuirea mămăligii matinale cu pîinea prăjită! Poftesc la lucruri pe care nu le avem decît noi. Ca să nu mai spunem că, după cele două războaie mondiale, o mulțime de țări au, la noi, datorii de miliarde!

Ce-au toți cu noi?! Păi, n-am inventat noi (adică strămoșii noștri daci) scrisul? Nu i-am învățat noi latinește pe romani? Nu ne-a explicat dl Funar că teoria relativității a fost ideea unui profesor din Cîmpina, furată, ulterior, de evrei și pasată lui Einstein? Expresia „Fiul Omului“ din Evanghelie nu dovedește, cumva, că Iisus era de prin partea locului, frate cu vîrful „Omul“? Păi, aici e tot șpilul: omenirea e ofticată. Vrea să ne evacueze, ca să-și regăsească prestigiul, onoarea „nereperată“, întîietatea!

Pe scurt: o mică formațiune de gladiatori încercați, gata de sacrificiu pe altarul națiunii (ați ghicit: Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă, Codrin, Olguța, Carmen și încă doi-trei viteji asemenea) țin piept, obidiți, dar mîndri, barbarilor care vor să ne tîrască în mocirla istoriei. Să ne bucurăm că sîntem bine apărați, că sîntem reprezentați de cine trebuie. Vom învinge! Cu asemenea conducători, dreptatea va fi mereu de partea noastră! Și ne vom descurca fără probleme, orice-ar fi! Noapte bună, vise plăcute!