ţinerea de minte

"În Băneşti, pe aicea, cel puţin la oamenii trecuţi de 50 de ani, nu prea există ideea de prietenie. Prietenii trebuie evitaţi, pentru că îţi beau ţuica ta, pe care tu ai muncit-o, ai stat lîngă alambic şi ai aşteptat să picure. Nici la Crăciun, Anul Nou, la petreceri nu prea sînt invitaţi Ťprieteni» care să-ţi mănînce ca nesimţiţii mîncarea, ci rude, naşi, fini, fraţi, cumnaţi. Totul se petrece cam endogam, într-un cerc extrem de restrîns. Şi apropo de relaţiile cu femeile. Femeia e automat o paraşută. Dacă doi puşti se întîlnesc, se comentează că ăla şi-a luat o paraşută, o gagică. Un fel de cultură a ruşinii. Nu poţi să-ţi asumi ceea ce faci. Te întîlneşti cu o tipă cu un sentiment de vinovăţie, ştiind că eşti supravegheat permanent de ochii necruţători ai celorlalţi." (Sorin Stoica, Jurnal, Editura Polirom, 2006)