ţinerea de minte
"Noi toţi, inclusiv Mandelştam şi Pasternak, n-am terminat de gîndit numeroase gînduri, mai exact, aceste gînduri nici nu ne-au venit în minte, drept care nici nu s-au întrupat în cuvinte. Într-adevăr, pămîntul ne-a costat preţul a zece ceruri, dar n-am primit mai mult pămînt decît deschiaburiţii şi cei care au executat dezchiaburirea. Orizontul s-a îngustat pînă a devenit de nerecunoscut. Chiar şi acei puţini care-şi păstraseră libertatea interioară nu se gîndeau decît la prezentul ce ne era insinuat de epocă. Gîndirea devenise . prizonieră. Într-o anumită măsură, ea a fost întotdeauna captiva timpului său, dar timpul însuşi extinde sau restrînge anvergura gîndirii, iar vremea noastră a redus-o pînă la limita extremă. Realitatea cruntă şi înţelepciunea ieftină din zilele noastre ne-au apăsat cu atîta forţă, încît noi n-am gîndit, ci doar am raţionat... Epoca i-a ajutat pe acei oameni care nu prea aveau mare lucru în minte." (Nadejda Mandelştam, Speranţă abandonată , în traducerea lui Nicolae Iliescu, Editura Polirom, 2005 ţinerea de minte