ţinerea de minte

"Î n secolul 19 mai toţi bărbaţii, fie ei revoluţionari sau burghezi temători, fie ei poeţi sau critici, sînt mari degustători şi creatori de intimitate a prieteniei, a dragostei, a familiei. Dar tihna generaţiei Revoluţiei e fragilă, ameninţată de ochii stăpînirii, care vede pretutindeni comploturi. Orice bănuială dă naştere unei descinderi, unei arestări, unei intruziuni care distruge intimitatea. Russo este luat din intimitatea Mirceştiului, dus, sub arest, şi închis la mînăstire din cauza unei replici într-o piesă de teatru. La poetul Grigore Alexandrescu, vin, cam în aceeaşi perioadă, jandarmii, şi scotocesc într-unul dintre cele mai intime spaţii: ŤAm primit odată vizita unui comisar şi unui căpitan de dorobanţi şchiop, care venea cu multă plecăciune să-mi ceară hîrtiile, ca să vază ce am scris, fiind mari amatori de literatură; şi de atunci vederea unui om al poliţiii îmi face impresia unei omizi ce ar cădea pe mine, adică dezgust şi cutremur»." (Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19 , Editura Humanitas, Bucureşti, 2005)