Scrisori către Olga, traducere și note de Mădălina Țurcanu și Laura Cruceru, Editura Art, 2009

„Bineînţeles, marile mele planuri (să studiez, să scriu, să «mă ocup de mine» etc. în închisoare) s-au dovedit extrem de naive; nu ştiam cum e aici (deşi auzisem atît de multe despre asta – însă cred că este imposibil să transmiţi altcuiva experienţa în sine). Aşa că dintre toate acestea a mai rămas un singur lucru: ocazia să dovedesc – mie, celor din jurul meu şi lui Dumnezeu – că nu sînt aşa de însemnat cum m-au considerat mulţi, că îmi asum responsabilitatea pentru acţiunile mele, că trebuie să fiu luat în serios şi că pot suporta consecinţele... În orice caz, a fost o alegere deliberată din partea mea şi nu pot fi acuzat că am profitat din plin de asta. În acelaşi timp, nu intenţionez să devin un martir de profesie; atitudinea mea a reieşit destul de firesc şi de coerent din logica situaţiei şi a evoluţiei acesteia, precum şi din logica internă a atitudinilor şi a operelor mele, cu alte cuvinte, din propria mea identitate. Mai exact, trebuia să mă comport astfel; nu există nici o altă cale...“