Retorica lui „dar”
Nu v-a scăpat, cred, marea putere a conjuncțiilor adversative (dar, însă). Pemiteți-mi totuși să v-o reamintesc și să aduc și un mic exemplu. Începi fraza acumulînd semnele de apreciere față de ceva sau cineva (homosexuali, evrei, feminism, vaccin anti-COVID etc.) sau, dimpotrivă, de dezaprobare (capitalism, Putin etc.). Stimulezi complicitatea cititorului. Îi arăți cît de mult îl înțelegi, pînă ce vigilența îi scade. „Sîntem, de fapt, pe aceeași poziție de principiu”, îi dai a înțelege, adormindu-l. Și, la un moment dat, bang! – „deșteptarea”, sosește „dar”-ul... Iar povestea, sensurile, valorile, totul vine în cap: homosexualii trebuie să „stea la locul lor”, femeile să revină la „familia tradițională”, evreii de fapt „conduc lumea”, vaccinul e „dictatura medicilor” etc.
Acest tip de retorică a lui „dar”, mult folosită azi, are de partea ei trei mari atuuri: mai întîi, așa cum spuneam, adoarme un timp vigilența cititorului, care, mai înainte, poate că avea anumite suspiciuni cu privire la poziția autorului. În al doilea rînd, sugerează că aceasta e obiectivă, fiind lipsită de idiosincrazii personale. Autorul respinge a priori orice insinuare că ar avea un partizanat resentimentar și irațional. Nu, Doamne ferește! El este un cercetător serios și obiectiv, ba chiar sentimental înclinat în direcția pe care o va combate imediat mai tîrziu: „Îmi plac evreii, am chiar prieteni evrei”; „de fapt, iubesc știința medicală, nu sînt deloc antivaccinist”; „cunosc multe femei foarte bune profesioniste și le admir”. În al treilea rînd, și cel mai important, retorica în cauză creează dificultăți în a defini clar poziția autorului: este el antisemit? Conform a ceea ce urmează după „dar”, ar fi unul, dar conform cu ceea ce îl precedă – nu. Este el antivaccinist? Poate. Atunci de ce își afirmă crezul în știința medicală la început? Este misogin? Atunci cum se explică aprecierile la adresa profesionalismului femeilor? Confuzia e elementul său.
Desigur, unele texte „cu dar” sînt mai lungi și mai elaborate și au o structură care disimulează conjuncția adversativă în fundalul unor construcții sintactice pletorice. Și totuși, să nu ne lăsăm amăgiți: autorul, în exemplul meu, are grijă mai întîi să ne explice cît de mult apără el atitudinea pro-occidentală și cît de bine a știut el să observe conspirația rusă împotriva României (inclusiv a BOR) și a Occidentului. El însuși ar fi fost „un martor al acestei mișcări de învăluire de amplitudine istorică și geopolitică”, ba chiar ar fi fost „unul dintre modeștii constructori și doctrinari din mediu laic ai cordonului sanitar de natură intelectuală, ideologică și politică ce a neutralizat forțele ce doreau România într-o zonă gri sau una de influență rusă”. Minunat! Buna-credința și garanțiile pro-occidentale ale omului sînt deci tari, solide. Cum să nu le iei în seamă, mai ales că e și „modest”?
Imediat însă survine „dar”-ul strecurat, disimulat, ce marchează schimbarea de polaritate. Doctrinarul și constructorul „cordonului sanitar” se transfigurează în lăudătorul „real, nu mimat” al propagandiștilor și doctrinarilor putiniști și-și pleacă cu respect creștetul înaintea lor: „recunosc în mod profesionist și elegant că admir și respect determinarea, anvergura și larga respirație istorică a colegilor ruși care testează acum din ce în ce mai intens rezistența la rupere a cordonului sanitar...”. Atitudine cavalerească față de rivali? Nu numai, ci mai ales admirație nedisimulată față de rezultate și idei: „Anvergura, răbdarea și clarviziunea lor istorică sînt demne de renumele acestor colegi față de care avem un respect real, nu mimat: Rusia a fost și rămîne o putere imperială, care oferă o alternativă civilizațională la Occident și ai cărei doctrinari și strategi gîndesc în decenii și secole, nu luni și ani (subl. autorului)”. Cum te-ai putea lupta cu „clarviziunea istorică”?
Aceste elogii ar fi fost insuportabile chiar și în 2020, cînd au fost puse pe un cont de Facebook și preluate admirativ de revista „Podul.ro” (https://www.podul.ro/articol/12305/avertismentul-profesorului-drago-paul-aligic-atacurile-la-adresa-bor-sunt-instrumentate-de-rusia-gaca-de-la-adevrul-ctp-i-cele-dou-mize-ale-kremlinului). De atunci, pe lume s-au mai întîmplat unele evenimente neplăcute. În contextul lor, „doctrinarii și strategii” ruși, atît de admirați, s-au dovedit incapabili să înțeleagă ce se întîmplă în Ucraina. În plus, au subestimat complet rezistența națională ucraineană, inclusiv militară, capacitatea Occidentului de a se regrupa și de a reacționa unit, au supraestimat masiv capacitățile armatei ruse; și-au închipuit că lumea va asista nepăsătoare la distrugerea unei țări suverane și a ordinii internaționale. Ba mai mult, marii strategi care gîndesc „pe secole” au obținut în cîteva luni ceva de care se temeau cel mai mult: expansiunea NATO și treptata decuplare a Europei de resursele de gaz și de petrol ale Rusiei – element fundamental de șantaj geopolitic timp de decenii. Pe scurt, geniile ruse n-au prevăzut nimic în zilele și săptămînile care au urmat lui 24 februarie 2022! „Clarviziune”? Nu, ci obtuzitate ideologică asemănătoare cu ce a fost mai rău în secolele XIX și XX. „Anvergură”, „largă respirație”? Cam cîtă a avut și Alfred Rosenberg, ideologul lui Hitler, sau Jdanov, ideologul lui Stalin. Oferă Rusia „imperială” „o alternativă civilizațională la Occident”? Asta, numai dacă sucim sensurile cuvintelor și numim „alternativă civilizațională” barbaria nețărmurită și crimele de război și împotriva umanității, desconsiderarea vieții omenești, inclusiv a soldaților proprii, cenzura și nimicirea oricăror voci critice, minciuna cinică revărsată zilnic.
Cine-i, așadar, acest manipulator al retoricii lui „dar”, deopotrivă „modestul constructor al cordonului sanitar” împotriva Rusiei, dar tot el căzut în admirație nețărmurită dinaintea „clarviziunii istorice” a colegilor lui Dughin? (Oare azi ce ar mai spune?)
Din păcate, este un intelectual de la care așteptam cîndva cu totul altfel de judecăți, ținînd seama de cultura și de resursele sale intelectuale și profesionale. Predă la Universitate. Are un pedigree impresionant. Numele lui: Dragoș Paul Aligică.