Religia la români
Un sondaj IRES de acum cîțiva ani despre atitudinea românilor față de religie ne arăta o mare majoritate care, cel puțin, afirmă despre sine că este foarte credincioasă. Sub raportul credințelor, sondajul arăta, de exemplu, că 77% din respondenți consideră că religia înseamnă adevăr, 96% cred în Dumnezeu, 85% cred în îngeri, 75% în Rai, 66% în Iad și, în chip curios, numai 64% în viața de după moarte. Sub raportul actelor religioase, tabloul este al unei majorități pentru care religia are un caracter precumpănitor social și practic: 69% din respondenți afirmă că se roagă cel puțin o dată pe zi, 27% de mai multe ori pe zi. Peste jumătate dintre respondenții creștini merg la spovedanie, 45% participă cel puțin o dată pe lună la slujbe, iar 26% afirmă că au fost cel puțin o dată într-un pelerinaj. Românii par să nu vadă cu ochi buni un conducător politic necredincios sau ateu, de vreme ce 63% din ei au această opinie. Nu e de crezut că datele s-au schimbat semnificativ în ultimii ani.
Repet, sondajul ne indică mai mult ce cred românii despre credința lor, decît în ce constă realitatea sufletească a acestei credințe. Că cele două nu coincid neapărat se vede și din mica ciudățenie relevată mai sus – mai mulți cred în Rai și Iad decît cei care cred în viața de după moarte. Discrepanța cred că se explică prin aceea că la întrebarea despre existența Raiului și a Iadului se răspunde mai ales în funcție de ceea ce spune Biserica despre ele, în vreme ce la întrebarea despre viața de după moarte intervine, în mai mare măsură, o notă personală, care se exprimă printr-o anumită îngrijorare: unii oameni „știu” că există Rai și Iad, fiindcă așa le-a spus Biserica, dar în fața problemei morții (care e de regulă foarte personalizată) redevin ceva mai independenți și „știu” ceva mai puțin.
Sondajul are însă o mare lipsă, aș zice un veritabil lapsus. Nu pune nici un fel de întrebări privitoare la lectura Bibliei sau a altor cărți sfinte. Nu aflăm cîți dintre cei care declară că merg la biserică, la spovedanie sau la pelerinaje religioase au citit vreodată Biblia, ori din ea, măcar Noul Testament, și de cîte ori într-o unitate de timp. Nu aflăm cîți dintre respondenții care au citit părți din Scripturi le-au înțeles fundamentalist și literal și, bineînțeles, nu știm cîți dintre cei care cred în Dumnezeu sau spun că merg la ceremonii religioase acordă acelor cărți o valoare revelată, considerîndu-le „cuvîntul lui Dumnezeu”.
N-am cum ști ce ar fi răspuns cei chestionați la asemenea întrebări. Dar experiența mea de profesor la Facultatea de Litere, unde un anume background cultural general este recomandabil, cînd nu necesar, mi-a arătat o ignoranță masivă a datelor „scripturale” ale creștinismului, religie căreia marea majoritatea a studenților îi aparține nominal. Foarte mulți au o cunoaștere confuză și adesea eronată asupra unei mari părți din întîmplările povestite în Evanghelii și a personajelor de acolo; cît despre Vechiul Testament, ignorarea sa este aproape completă la foarte mulți studenți. Să nu uităm că avem de-a face cu tineri care au făcut opt sau chiar mai mulți ani de religie la școală. Cînd mi se întîmplă să-i întreb dacă la orele respective li s-au cerut astfel de lecturi, mi se răspunde de regulă prin „nu”.
N-are rost să glosăm asupra valorii culturale și formative a lecturii Bibliei. Din acest punct de vedere, ignoranța despre care vorbim e păguboasă. Ne mărturisim însă surprinderea că o societate, care se prezintă pe sine drept creștină, se poate considera pe sine în ordine fără acest fundament. În această perspectivă, absența din sondaj a întrebărilor respective devine semnificativă: ori ele nu au fost puse, fiindcă nici măcar comanditarii sondajului (care nu sînt dezvăluiți, dar pot fi bănuiți) nu asociază imediat creștinismul în variantă ortodoxă de lectura Scripturilor; fie rezultatele au fost atît de dezastruoase, încît s-au ferit să ni le împărtășească, temîndu-se de anumite remarci acide la adresa felului în care BOR își păstorește enoriașii. Concluzia mea – a unui necredincios, extrem de minoritar, de altfel, după datele sondajului – ar fi că deși BOR oferă probabil majorității românilor confort spiritual, o anumită integrare socială și o rațiune identitară, ea stimulează prea puțin, la nivel de masă, valorile intelectuale și culturale. Ceea ce e regretabil.