O problemă mică
Nu-i liniște: războiul din Ucraina, cu scadență fără termen și imprevizibilă, un nou război rece între Vest și Rusia, problemele puse de embargou, premisele unei noi crize economice globale; în plus inflația, deficitul bugetar și ce mai vreți. Nici măcar pandemia nu știm dacă s-a încheiat cu adevărat sau dacă nu va reveni cu forțe noi la toamnă. Nu-i liniște, deci, și problemele sînt mari. Iar dacă problemele sînt mari, alte probleme, zise „mici”, cică nu mai contează. Cum ar fi plauzibilul plagiat al tezei de doctorat a prim-ministrului. (Ar fi copiat 42 de pagini din 138 ale tezei prezentate acum mulți ani la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.)
O problemă mică, nu-i așa? O altă problemă, și mai mică, este că prim-ministrul, prin intermediul avocaților și al procurorilor, a reușit să împiedice, pe chestiuni procedurale, analizarea tezei sale de doctorat de către CNADTCU. Scopul pare a fi atribuirea competenței de analiză și judecare chiar instituției universitare militare, unde generalul – și acum premierul Nicolae Ciucă – și-a trecut doctoratul. Probitatea și independența de judecată în astfel de timpuri aspre sînt chestii minore, desigur.
Pe deasupra s-a aflat și de o altă problemă, chiar mică de tot: încercarea aparentă de a o presa și de a o compromite pe jurnalista Emilia Șercan, devenită în ultimii ani spaima plagiatorilor-politicieni de la noi. Și oricît de micuță e, se spune că miroase urît, a complicitate ascunsă a poliției în distribuirea unor fotografii ce se vor compromițătoare. Poate că nu e așa: poate că poliția e curată ca lacrima, prim-ministrul e în afara oricăror presiuni și e un militar serios și doct, iar ideea că ar putea face presiuni, direct sau indirect, pentru a mușamaliza afacerea nu poate fi decît o invenție și o încercare de a compromite flancul estic al NATO în aceste momente de maximă încordare. Și, de fapt, și dacă dl Ciucă ar fi plagiat acolo, cîteva pagini, ce mare lucru! Doar dînsul e militar, ba, mai nou, și om politic, prim-ministru, președinte al PNL (prin derogare, ce-i drept, și fără rival); oricum, nu-i scriitor, nici academician, știe strategie, tactică etc., n-are treabă cu abstracțiunile neguroase ale teoriei. Să fim serioși: de plagiate ne arde nouă acum? Și, pînă la urmă, ce atîta scandal cu plagiatele astea? Poate a plagiat omul un pic. E o chestie mică. Nu „se fac cărțile din cărți”, cum a spus cîndva un politician? Pînă la urmă, toți iau ceva de la alții, care și ei au luat de la alții: unii iau idei, alții concepte, alții chiar cuvinte și propoziții întregi. De ce ar fi ultimii mai vinovați?
Sigur, unii cusurgii vor spune că integritatea șefului de guvern e importantă mai ales în momente mai grele, că lumea trebuie să aibă încredere că n-avem în fruntea țării un impostor, unul care, pe deasupra, mai și încearcă să astupe gura presei și să utilizeze (sau să accepte să fie utilizate) poliția și Justiția pentru a-și ascunde impostura. Pînă și NATO de ce ar avea încredere într-un posibil plagiator, care tergiversează descoperirea adevărului? Ba cusurgiii ar mai adăuga – făcînd asocieri și analogii discutabile, ca să nu spunem calomnioase – că, pînă la urmă, conflictul actual între Vest și Rusia e și unul de valori; iar dacă noi nu susținem valorile noastre, printre care integritatea, independența Justiției și libertatea presei, atunci, la un moment dat, deosebirea dintre noi și Rusia lui Putin riscă să devină doar de grad.
Să tacă cusurgiii! Problema e mică, chiar neînsemnată, nu-i așa?