Note, stări, zile
Sfîrșit de octombrie 2016
Prostia, reaua-credință sau țîfna „deșteaptă“, de paradă, au ajuns, cred, în patria noastră, marca însăși a „normalității“. Afirmații banale, simple, limpezi ca lumina zilei, ajung să fie citite și interpretate cu o inutilă vervă acrobatică, răstălmăcite, transformate în armament electoral de doi bani sau în soluție de camuflaj pentru gazetarii aflați în criză de subiecte. Un exemplu la îndemînă: dl Nicușor Dan, într-o conferință de presă, face o afirmație al cărei sens n-ar trebui să pună probleme nici măcar unei inteligențe modeste: dl Dragnea, tartorul Teleormanului, a reușit – spune dl Dan – să-și aducă județul la sapă de lemn. Singura lui reușită „managerială“ e vila făloasă pe care și-a construit-o la Alexandria. Prost administrat, județul Teleorman a ajuns unul dintre cele mai sărace locuri din țară. Pornind de la această constatare, dl Nicușor Dan avertizează că, dacă dl Dragnea ar ajunge, după alegeri, premier, am risca să vedem efectele incapacității sale extinzîndu-se la nivelul întregii țări. România, guvernată în stilul în care a fost guvernat fieful președintelui PSD, s-ar „teleormaniza“. Pentru orice minte normală, mesajul e clar: teleormănenii sînt victimele unei conduceri defecte. Vrem să fim, la nivel național, victime ale unei astfel de guvernări?
Printr-un cîrcel cerebral inanalizabil, acest mesaj perfect transparent a căpătat conotații halucinante. Dl Nicușor Dan „a jignit“ un județ întreg. Are ceva cu teleormănenii. Practică discriminarea în stilul iredentiștilor maghiari. Vrea să-i învrăjbească pe români. Vrea să fărîmițeze teritoriul sfînt al nației. Un „mare scriitor“ se face mesagerul unui „băiat“ din Teleorman care deplînge sărăcia conjudețenilor săi, confirmînd, în fond, spusele lui Nicușor Dan. Dar nu pe cei responsabili de mizeria cu pricina e supărat marele scriitor, ci pe acela care a semnalat-o. Un alt scriitor și publicist redutabil se dezlănțuie și el împotriva politicianului care „stigmatizează“ o parte a românilor. Și dacă pot fi de acord că bannerul cu Fuego a fost o gafă, sînt perplex să văd că, printr-o rapidă aruncătură de condei, incriminarea proastei administrări a unui județ implică, perfid, învinovățirea locuitorilor lui. Publicistul la care mă refer – și pe care am multe motive să-l prețuiesc – e, de obicei, foarte dur cu cei care conduc prost România. Să înțeleg că subtextul criticii lui e „stigmatizarea“ românilor? Admit că relația (perversă?) dintre aleși și alegători e o temă de dezbătut. Dar, în cazul de față, „nu e în chestie“…
Pe scurt: ori obiceiul de a bate nestingherit cîmpii e o formă sublimă a „libertății de expresie“, ori eu am ajuns să nu mai pricep cum se cuvine limba română: citesc „administrație incompetentă“, cînd de fapt e vorba de poporul obidit. Citesc „Teleormanul a fost sărăcit de «aleșii» lui“, cînd de fapt e vorba de ura față de teleormăneni a unui făgărășean. Citesc „morcovi“ și, de fapt, scrie „topor“…
Început de noiembrie 2016
Săptămîna trecută am făcut inventarul cîtorva sloganuri de campanie inept mobilizatoare, cînd „bărbătești“, cînd infantile, dar mai întotdeauna amuzante. Îmi trimisesem deja articolul, cînd am descoperit și alte trufandale, pe care ar fi nedrept să nu le ofer, spre reflecție, cititorilor. E drept, unele sînt ceva mai vechi. Datorăm, de pildă, doamnei Arvinte din Bacău (candidată PRM) sugestia insolită (înscrisă pe afișul ei de campanie din 2008): „Încearcă și cu o femeie!“ Și, ca să nu ne gîndim la prostii, dna Arvinte ne mărturisește pe site-ul propriu: „Îmi place lupta politică, nu trosneala!“ Un slogan PSD, din care dl Dragnea ne privește cald, ne asigură că partidul cu pricina e preocupat „de nevoile oamenilor“. „Dacă simți că te apasă nevoile, vino alături de noi!“ Trebuie să fii, evident, dușmănos și inadecvat ca să iei peste picior echivocul acestui slogan. Nu, PSD nu e locul unde te ușurezi de nevoi, unde „scapi“ de ele. Au și ei propriile lor nevoi, destule. PSD e doar administratorul priceput al nevoilor noastre. Ne apără, cum spune poetul, „sărăcia și nevoile și neamul“. Le apără ca nu cumva să vină cineva să le schimbe… Lupta electorală nu e lipsită nici de momente de o înduioșătoare emotivitate. Cătălin Cherecheș, deși aflat într-o situație precară (a candidat pentru Primăria din Baia Mare din pușcăria Gherla și a cîștigat), s-a gîndit să își jertfească în mod radical familia pe altarul orașului, drept care, pe un afiș cu sigla PNL, spune, tonic și afectuos: „Îmi susțin mama!“ Aferim! Cum să fii indiferent la o astfel de inflamațiune sentimentală? Cît despre doamna Viorica Cherecheș, ce putem pentru ca să spunem? Numai mamă să nu fii!
*
Competențele lingvistice și logistice ale oficialităților noastre sînt în creștere. Cînd un porc mistreț a fost văzut umblînd prin Botoșani (mai întîi pe strada Pușkin!), un responsabil local a comunicat gazetarilor că animalul „are un comportament deviant“. Nici animalele nu mai sînt ce-au fost!