Note, stări, zile

11 septembrie 2009   SITUAȚIUNEA

Fără dată Trei tipuri de inadecvare intelectuală: spiritul utopic (incapacitatea de a distinge între proiect şi realitate), experimentalismul mental (plăcerea de a testa idei, fără referinţă la adevăr) şi complexul de superioritate (sentimentul propriei îndreptăţiri şi al lipsei de îndreptăţire a celorlalţi). A se distinge, printre intelectuali, tipul cărturarului (prizonier al bibliotecii), tipul artistului (prizonier al imaginaţiei) şi tipul doctrinarului (prizonier al ideologiilor). ● De ce merge greu reforma? Pentru că toţi, într-un fel sau altul, aparţinem trecutului. Sîntem, clipă de clipă, un mecanism care secretă trecut. Altă piedică: nu reuşim să identificăm un principiu de solidaritate, care să fie mai puternic decît tot ceea ce, deocamdată, ne desparte. ● Cum vorbeşte un profesionist al eufemismului? În loc să spună "ţări sărace", spune "ţări nu bogate". Iar la întrebarea dacă în România de azi e posibilă o creştere economică rapidă, răspunde: "Da, dar numai dacă se îndeplinesc anumite condiţii imposibile". ● Un finanţist e bun dacă reuşeşte să omoare în el contabilul. ● La noi, "moderatorul" (de televiziune) se comportă ca protagonist: invită în emisiune cîţiva experţi, cu scopul de a-i instrui. ● S-ar zice, uneori, că, pentru gazetele noastre, România întreagă a devenit fapt divers. Nu e nici măcar vorba de o supremaţie a ţaţelor. Ţaţa poate ajunge la o oarecare anvergură, ca "divina ţaţă" a lumii mateine. E vorba doar de un joc la preţuri mici, de colportaj mărunt, de prost gust. Articlierii de duzină seamănă cu o liotă de căţei nervoşi, gata să alerge lătrînd după fiecare căruţă care trece pe uliţă. ● Sufletul destrupat (îngerul) nu gîndeşte, ci vede. Gîndirea e ceea ce păţeşte sufletul, cînd e parazitat de corp. ● Excentricul amplifică, în cele din urmă, virtuţile centrului. Le legitimează, prin contrast, le conferă prestigiu, statut de reper, onorabilitate. În schimb, multiculturalismul, ca doctrină a pluricentralităţii, anulează centrul. Cu riscul de a nu mai fi situat nicăieri, nici măcar în opoziţie cu centrul, cu ordinea canonică. Multiculturalismul nu relativizează, pur şi simplu, centralitatea, ci o dizolvă, o reduce la indistinct. În felul acesta, el îşi subminează propria poziţie: dacă centrul e arbitrar, orice centru, chiar şi cel multiplu, e arbitrar. De reflectat la o istorie a centrului şi la o tipologie a centralităţii. ● Marguerite Yourcenar: "...materialistul, printr-un curios paradox, ignoră semnificaţia acestui lucru imens şi dumnezeiesc pe care îl numim materie." ● Ca şi Grecia veche, Europa a reuşit o excelentă performanţă intelectuală. Ca şi ea, a ratat integrarea politică (Romano Guardini). ● Ce înseamnă că "am fost nepregătiţi" pentru schimbarea din decembrie 1989? Înseamnă că am fost perfect adaptaţi la rău. Şi că eram gata să comitem toate excesele spre care e înclinat puşcăriaşul a doua zi după eliberare. ● A nu te instala în cultură. Cultura nu e o destinaţie, în care să te aşezi cu tot calabalîcul. E un loc de pelerinaj şi, în fond, un loc de trecere. În spaţiul ei, toţi sînt invitaţi şi nimeni nu e gazdă. Cînd începi să te simţi gazdă, să te simţi "acasă", "proprietar" în teritoriul culturii, cazi în condiţia de administrator. Devii un funcţionar steril al intelectului, un personaj auxiliar.

Mai multe