Note, stări, zile

20 august 2023

Am picat, din întîmplare, pe un film din 2007 al celebrului Quentin Tarantino: Death Proof („Rezistent la moarte”, în traducere românească). Anunțat ca „horror” sau „comedie neagră”, filmul nu se potrivește cu nici o categorie. Dar e tipic pentru Tarantino, un regizor incîntat de zglobia sa mediocritate, dar plin de „succesuri”. Mă rog, e părerea mea de nespecialist sau de comentator răutăcios, o părere contrazisă de premiile acordate autorului (scenarist și regizor) pentru capodopera sa (Empire Award, Palme d’Or ș.a.). Din punctul meu de vedere, Death Proof e un exemplu palpabil de capodoperă pe dos. Adică atinge perfecțiunea prin amploarea eșecului său. Personajul-cheie este un apucat, care se distrează ucigînd cu mașina sa femei. Iar între două asasinate, asistăm la lungi dialoguri între femeile vizate, din care nu se poate reține nimic. Pe scurt, infinite taclale fără sens și fără haz, urmate de barbarii rutiere. La urmă e omorît și ucigașul, iar supraviețuitoarele rîd fericite. Tarantino ne dă (fără să vrea, ba din contra) un exemplu, în definitiv amuzant, de reușită prin eșec. O dovadă că există și o perfecțiune a ratării, că nu oricui îi e la îndemînă să producă un superlativ al derapajului creator... Stai, te uiți, te plictisești și bombăni! Și te crucești, răutăcios, cînd afli că Total Film l-a clasat pe ingeniosul Tarantino pe locul 12 în topul celor mai buni regizori din toate timpurile...

23 august 2023

Cînd adaugi vîrstei tale un an în plus zici „mersi”, dar fără mare entuziasm... Anul acesta am avut, totuși, și un prilej de emoționantă satisfacție. O serie de critici, scriitori și prieteni mi-au provocat, prin generoase comentarii publice, un sentiment de recunoștință și pofta de a continua să funcționez. Nu e puțin lucru. Le mulțumesc fără protocol, dar cu o afectuoasă bună-dispoziție.

Marea surpriză a  aniversării mele a fost, totuși, decizia redacției Dilema (veche) de a-mi oferi un pachet de daruri inteligente și calde, aparținînd membrilor ei. Le mulțumesc nedilematic, îi îmbrățișez și mă înscriu de pe acum pe lista de „urători” tandri pentru toate aniversările gazetei noastre și ale gazetarilor ei! Cu mare drag!

Încă ceva: n-am Facebook (și nu voi avea niciodată), dar mi se spune, de către frecventatori credibili ai lui, că am primit și în spațiul său numeroase și prietenoase urări. Să fie primit!

27 august 2023

La cîte drăcii ni se întîmplă, constat, perplex, ce dezbateri aprinse cutremură presa noastră în jurul „cazului Gheboasă”.Succes zguduitor la mulți „consumatori” tineri, proteste morale-juridice-corecte politic, analize fine, solidarități civice, înjurături „conservatoare” etc. M-am uitat și eu, post-factum, la spectacolul împricinatului și, pe de o parte, m-a pufnit rîsul, pe de alta m-au stupefiat chiotele entuziaste ale publicului juvenil și decizia „forurilor” de a invita pe scena unui festival cu fasoane un candid trapper porcos, cu lirisme de tipul „dă-i țiganca, dă-i țiganca, rupe banca, rupe banca”, „ce țigancă frumoasă, cum dă din găoază”, „gheboasă, șerpăroasă” etc. Ei și?! Jos cenzura! Ce, Emil Brumaru n-are și el versuri sexy? „Cum măsurăm granița fină” – se întreabă cineva – dintre Gheboasă și Henry Miller? Inculților! L-ați fi cenzurat și pe Geo Bogza, și pe Bukovski, și pe mulți alții. Unde e libertatea de expresie? Unde e dreptul fiecăruia de a se manifesta autentic, indiferent de țîfna pedagogică a altora? Argumente anti-discriminare, anti-pudibonderie vetustă, anti-excese „principiale” se adună laolaltă pentru a-l lăsa în pace pe marele artist. Unii admit, totuși, că nu de cenzură e nevoie, ci de educație. De acord! Dar educația implică totuși, reguli, restricții, discernămînt. În aceeași cheie, se aud voci „tolerante” care proclamă că „fiecare face ce vrea cu trupul și mintea sa”. Da, OK, dar, dacă se poate, nu neapărat pe scena Operei Naționale. Mă rog, nu insist! Sînt demodat, burghez, pudibond, anacronic. Și îi prefer pe Emil Brumaru și pe Toto Cutugno lui Gheboasă. Aștept, oricum, să văd cît de dilematic trebuie, totuși, să devin pentru a-mi duce familia și prietenii la Untold de dragul unor gheboase voluptuoase, care dau, ca nimeni altcineva, din găoază...