Maeștrii comunicării
În sfîrșit, ne-am clarificat. Ne-a explicat-o dl Dragnea după ce și-a recîștigat partidul și și-a plesnit contestatarii din interior. Știm acum de ce guvernul nu obține rezultate, de ce n avem autostrăzi, de ce trenurile merg ca melcul, de ce multe din spitalele de stat sînt în suferință, de ce, de ce… Comunicarea e de vină. (Binînțeles, după „statul paralel“, care refuză să moară.) Miniștrii, secretarii de stat și diverșii înalți funcționari nu știu să comunice. Sărmanii! Cu alte cuvinte, au conținuturi grele și teribil de valoroase pe care aspiră să le împărtășească nației, dar, vai, au limba împleticită. Lucrurile merg, de fapt, bine, în fondul lor ocult, dar noi nu reușim să aflăm această veste bună. Asta fiindcă dînșii vorbesc cu „pamblică“, „genunche“, „armetică“. Pocesc limba română, nu reușesc să citească cursiv și fără greșeli o hîrtie. Fug de presă, fiindcă au emoții de școală primară și se bîlbîie, iar dacă totuși mai dau cîte un interviu, regula e să vină numai la televiziunile prietene. Foarte adevărat.
Am auzit de multe ori, de-a lungul anilor, această scuză: „N-am comunicat bine, ori suficient. Am fost rău înțeleși.“ Sau alternativa: „Ceilalți (ăia răii, hienele Opoziției, serviciilor, sistemului, străinătății) au comunicat mai bine.“
La modul elementar, te poți întreba de ce guvernanții nu-și corectează viciile de comunicare. Există azi tehnici de a face asemenea lucruri, există experți în comunicare, ba chiar și dascăli de gramatică, iar fondurile n-ar trebui să lipsească pentru ceva așa de important. Dar uite că mereu lucrurile rămîn aici și, deși miniștrii și prim-miniștrii se tot schimbă, se comunică prost și pe mai departe. Poate cineva contesta asta? Unii răutăcioși vor susține că pînă și cel mai bun expert în comunicare nu poate lucra decît cu „materialul clientului“ și că unele cazuri sînt disperate, iar situația este ceea ce este în mod obiectiv. De data asta totuși nu le vom da crezare răutăcioșilor.
Nu. Noi zicem că, de fapt, cei mai mulți dintre politicienii noștri comunică bine, uneori chiar excelent, și asta chiar fără să fi împovărat bugetul cu lecții de dicție, de gramatică sau de logică. O fac spontan, prin propria lor capacitate fie înnăscută, fie dobîndită la școala vieții de partid. Sînt niște maeștri, dar, ce-i drept, poate nu chiar în sensul pe care și-l dorește publicul. Cînd vorbesc cu greșeli de gramatică și de pronunție comunică faptul că sînt inculți, cînd ocolesc răspunsul la întrebări comunică faptul că sînt nesinceri și mint de sting, cînd fug de reporteri arată că-și disprețuiesc publicul, iar cînd își acuză adversarii de toate nerealizările coaliției își pun pe masă obsesiile și incapacitatea de autoanaliză. Cîte nu comunică ei în orice moment, cînd sînt înaintea camerelor prin vorbe, tăceri, ezitări, confuzii, gesturi, gafe? Un singur exemplu: dna Gabriela Firea, devenită principalul contestatar al lui Liviu Dragnea, cînd dă prima declarație de presă după înfrîngerea știută din CEx, nu mai pronunță cuvîntul fatal și dur „demisie“, ci-i cere șefului ei de partid să facă un micuț, delicat, ușurel „pas în lateral“! Ai zice că-i dă lecții de balet! Cîte nu spune acest eufemism de factură coregrafică despre ezitări și temeri, despre lipsă de convingere profundă, ba chiar și despre speranța unei eventuale reconcilieri, dacă nu cu Dragnea în persoană, măcar cu unii dintre susținătorii lui de acum!
Da. Noi spunem că reproșurile care li se aduc sînt neîntemeiate: potentații noștri comunică bine. Mai exact, se comunică pe sine, intenționat ori nu, foarte explicit. Nu lasă să plutească ambiguități aici. Nu ne induc în eroare. Aș zice că la comunicarea de sine obțin cam 8-9 pe o scară de la 1 la 10. Citim în ei ca-ntr-o carte deschisă mai tot ce cred, ce nu cred, ce visează și mai ales ce se visează. Și, foarte important, ei nu ne lasă să uităm la fiecare ieșire publică, prin mijlocirea cuvintelor, a lapsusurilor, a grimaselor, a neghiobiilor, a perifrazelor, a privirii tîmpe sau suspicioase etc., pe cine în lumea asta detestă cel mai mult: pe cei în serviciul cărora se cheamă că sînt – pe noi.