La Veneziana

„Caracteristica distinctivă a tot ceea ce există este monotonia. Servim masa la ore prestabilite fiindcă planetele, asemenea trenurilor ce nu întîrzie niciodată, pleacă şi sosesc în momente prestabilite. Omul obişnuit nu-şi poate imagina viaţa fără un astfel de orar strict stabilit. Însă o minte jucăuşă şi nelegiuită va găsi foarte amuzant să-şi imagineze cum ar trăi oamenii dacă ziua ar dura astăzi zece ore, mîine optzeci şi cinci, iar poimîine cîteva minute. Se poate spune a priori că, în Anglia, o astfel de nesiguranţă cu privire la durata exactă a zilei următoare ar conduce, înainte de toate, la o nemaipomenită proliferare a pariurilor şi a diferitelor alte jocuri de noroc. Ţi-ai putea pierde întreaga avere din cauză că o zi a durat cu cîteva ore mai mult decît ai presupus în ajun.“

(Vladimir Nabokov, „La Veneziana“, în Povestirile lui Vladimir Nabokov, traducere din limba rusă şi note de Adriana Liciu, Editura Polirom, 2009)