La doi paşi de UE: unul înainte, altul înapoi
Cu doar cîteva săptămîni înaintea raportului de ţară, avem parte de o actualitate care arată nu numai incompatibilitatea noastră cu "standardele UE" (ar fi bine dacă ar fi numai atît!), ci şi ipocrizia şi confuzia în care "funcţionează" tînăra noastră democraţie. Chiar dacă politicienii îşi spun unii altora, sotto voce, "să fim cuminţi pînă la raportul de ţară", jocurile de interese, nevricalele, poliţele pe care şi le au de plătit şi alte asemenea elemente specifice strică peisajul. Şi toţi se comportă de parcă "ăia" de la Bruxelles nu s-ar prinde şi n-ar înţelege. Să privim la niscaiva breaking news româneşti. Una dintre marile probleme este, după cum se ştie, funcţionarea justiţiei. Legea pentru înfiinţarea unei Agenţii de Integritate (care ar urma să verifice averile demnitarilor) a construit, în Parlament, alianţe aparent greu de imaginat: UDMR a ajuns să voteze în unele situaţii la fel ca PRM, PSD şi PC. Iar fostul poet Marko Bela şi fostul ziarist la Scînteia Sergiu Andon (actualmente membri ai coaliţiei de guvernămînt, cel puţin teoretic) au ajuns să-şi exprime indignarea din acelaşi motiv şi cam în acelaşi tip de discurs: şi unul, şi celălalt sînt nemulţumiţi că Monica Macovei "face intervenţii la Bruxelles" pentru a determina votarea legii. Nu mai contează că Marko Bela se leagă, chipurile, de numărul mare de amendamente propuse de UDMR (democratic, care va să zică), iar Sergiu Andon vorbeşte ca la Scînteia pe vremuri, invocînd "neamestecul în treburile interne" şi spunînd că "nu vrea să mute Stambulul la Bruxelles". În fapte, UDMR (care totdeauna a fost percepută drept reformistă şi proeuropeană) se trezeşte în aceeaşi barcă putredă cu partidul de strînsură al lui Dan Voiculescu şi cu PRM. Mai departe. Dan Voiculescu anunţă solemn că "ajuns cuţit os" şi propune începerea procedurilor de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. În morga ridicolă a şefului PC, pătruns de importanţa momentului (căci doar anunţa o mare faptă de vitejie, nu?), se vedea întreaga distanţă dintre ce e-n guşă şi-n căpuşă: dedaţi, de nevoie, la democraţie, diverşi "foşti" nu ştiu decît să-i mimeze procedurile, să-i instrumentalizeze regulile şi să se folosească, ipocrit, de posibilităţile pe care o societate democratică le oferă, dar sînt incapabili să priceapă semnificaţia politică a gesturilor lor. Suspendarea preşedintelui este, în toate ţările democratice, un lucru extrem de serios, şi nici un politician nu se trezeşte vorbind despre asta doar ca să mai ofere un subiect de ştiri. Dan Voiculescu a făcut-o. A doua zi, subiectul a murit - că aşa-i la "ştiri". Dar dacă nu poate fi suspendat din funcţie, poate îi putem suspenda măcar permisul de conducere. Două zile la rînd, la Sinteza zilei, pe Antena 3 s-a "dezbătut" ieşirea la restaurant a preşedintelui cu cîţiva lideri ai PD, iar printre "cestiunile arzătoare" s-a aflat şi aceasta: dacă preşedintele a băut şi apoi s-a urcat la volan. A rămas nelămurită, Poliţia rutieră va trebui să aştepte o altă ocazie. Dar să discuţi ore întregi despre te miri ce şi mai nimic este o ocupaţiune mintală cam sărăcuţă, care creează în public o falsă impresie despre "actualitate". Pe de altă parte, reflexul preşedintelui de a telefona la televiziuni pentru a lămuri lucrurile în direct, a devenit un nărav. Putem înţelege că Traian Băsescu se vrea un preşedinte direct, popular, decontractat, fără morgă: iese cu "amicii" la cîrciumă, dă telefon la televiziuni şi spune ce are de spus ş.a.m.d. Dar a ajuns să transforme acest "stil" (cu contribuţia bucuroasă a presei, care capătă un subiect de ronţăit) într-un mod de viaţă şi de expunere în public care va sfîrşi prin a-i juca feste: e totuşi cu totul neserios să ieşi una-două la restaurante populare şi să te hlizeşti la camerele video aflate prin preajmă (culmea!) taman cînd dansezi cu "prima doamnă". Nu i se poate cere lui Traian Băsescu să aibă clasă şi să fie rasat, dar o reechilibrare a raportului dintre "băile de mulţime", ieşirile la şpriţ şi comportamentul instituţional ar fi mai mult decît necesară. De acord, ieşitul la restaurant cu maşina personală menţine locul în sondaje şi păstrează un stoc de voturi pentru alegerile viitoare; dar, pe de altă parte, îl transformă pe - totuşi - preşedintele României într-un personaj numai bun de vînat de către paparazzi. Mă tem însă că lui Traian Băsescu chiar îi place să fie vînat şi să "ţină prima pagină" cu poze dansînd şi bancuri spuse la şpriţ. Cam aşa arată - în cîteva exemple - actualitatea politică românească. Plus - desigur - dosariada făcută aparent alandala, dar ale cărei efecte sînt "pe target": deocamdată, vînzoleala cea mai mare este în PNL, iar intelectualii şi societatea civilă au de dezbătut cazul Sorin Antohi; dacă se scoate din mînecă şi dosarul vreunui actor cunoscut sau al vreunui cîntăreţ de muzică uşoară, o să aibă şi publicul larg un subiect de discuţie. Şi tot aşa, mai cu un dosărel bine ales, mai cu un şpriţ prezidenţial, mai cu un amendament care scoate un ochi şi taie o mînă Agenţiei de Integritate, ne îndreptăm voioşi spre UE, care ne va primi oricum la 1 ianuarie 2007. Treaba ei.