La ce e bună literatura

Te întrebi exasperat tu, elev de gimnaziu sau de liceu: „De ce trebuie să citesc acele plicticoase cărţi de literatură recomandate, în afara faptului că pisălogii de părinţi şi de profesori mi-o cer? De ce nu-i destul să văd filme pe Netflix, să scot informaţiile necesare de pe Internet (acum îmi vine într-ajutor și vreun chatbot ca să-mi facă temele) şi, la nevoie, să citesc doar capitole din manuale şi rezumate? La ce-i bună literatura asta?”. Iată, cred că poţi afla singur la ce. Îți propun un experiment.

Aşază-te înaintea calculatorului tău şi copiază o pagină, la întîmplare, din oricare dintre cărţile recomandate – de pildă, din Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale. (Dar, te rog, nu pagina de „cuprins”!) Apoi copiază, într-un alt document, tot o pagină din Anuarul statistic al României sau chiar o pagină, tot la întîmplare, din manualul de chimie. Salvează şi închide ambele documente. Dă pe rînd, la fiecare, click dreapta pe „proprietăţi”. Notează-ţi atent dimensiunea informaţională a documentelor. Nu te vei mira constatînd că ambele au aproximativ aceeaşi dimensiune, să zicem 30 de kilobiţi, more or less. (E important să copiezi cu atenție fiecare cuvînt și semn de punctuație, chiar dacă rezultatul poate fi anticipat.)

Aşadar şi pagina din Crai, şi cea din Anuar sau din manual aduc în memoria calculatorului aproape aceeaşi cantitate de informaţie, sînt cam la fel de „grele”. Din punctul de vedere al calculatorului tău sînt deci cam acelaşi lucru. Dar nu şi din punctul tău de vedere, fiindcă, de îndată ce le citeşti în timp ce le copiezi, sau cînd le recitești mai tîrziu, simţi că nu sînt deloc acelaşi lucru. Acum sigur nu mai sînt la fel de „grele”! Şi asta nu doar în sensul că nu spun aceleaşi lucruri. (Nici două pagini din Anuar nu spun aceleaşi lucruri şi totuşi sînt cumva acelaşi lucru.) Par să fie pur şi simplu complet altceva, deşi, informaţional, sînt  aproape la fel. Întreabă-te, aşadar: de ce informaţia din Crai şi cea din Anuar rămîn atît de diferite, deşi, pe de altă parte, sînt egale? Cum pot fi altceva două lucruri care totuşi sînt și la fel? Prin ce se deosebesc, deși nu sînt diferite? Gîndeşte-te puţin! Dacă totuşi n-ai imediat explicaţia, reciteşte atent textele, iar apoi, dacă încă nu te-ai lămurit, citeşte şi alte cîteva pagini din Crai și una-două din Anuar. (Nu-i nevoie să le mai copiezi pe hard.) Tot nu te-ai prins? Nu te da bătut! Oricum, nu-i grabă, n-ai deadline aici și nici teză peste o săptămînă. Totu-i să vii cu răspunsul. Știu că poți! Ca să-ți iasă, mai citeşte şi alte cărţi de literatură (lasă Anuarul), şi apoi, la nevoie,  altele, și încă altele... Deja, parcă te-a prins cititul, nu-i așa? Nu-ți mai vine să lași cartea din mînă, nu-i așa? Continuă, deci... Sînt sigur că vei găsi răspunsul în cele din urmă – adică vei descoperi marele secret: la ce e bună literatura asta. Eu, unul, te aştept...

...Tot nu l-ai aflat? Eşti tot confuz? După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul? Nu-i nimic. Nici alții, de la case foarte mari, nu știu mai mult, așa că să n-ai complexe. Just keep on, man! Oricum, măcar de ceva tot ai început să te prinzi: cum să citești literatura asta. Pentru viața asta ajunge...