Iraționalul politic
Pe măsură ce apar noi mărturii vizuale și verbale care umplu Internetul devine tot mai greu pentru Putere să susțină teza că, în violențele din 10 august, partitura Jandarmeriei n-a fost decît legală și justificată. Dimpotrivă, totul arată folosirea din partea ei a unei violențe excesive și mai ales indiscriminante, lovind, atacînd și gazînd cu lacrimogene demonstranți pașnici, mai ales odată cu căderea întunericului. Cei peste 400 de răniți, cei mai mulți demonstranți, trebuie explicați, iar ancheta în curs a Parchetului Militar va lămuri probabil unele lucruri neplăcute pentru Jandarmerie. Pînă una alta, din punct de vedere al imaginii, Puterea a pierdut lupta, mai ales că protestele s au reluat a doua zi, iar atitudinea total diferită de data aceasta a Jandarmeriei sugerează că, tacit, Puterea a dat înapoi, înțelegînd că violența nu mai poate continua. Acuzațiile lansate de Dragnea și PSD împotriva președintelui Iohannis și a Opoziției că ar fi orchestrat din umbră violențele inițiale ale huliganilor sau că ar fi încercat să submineze prin comunicate autoritatea Jandarmeriei sînt ridicole, iar articolele apărute în presa internațională nu dau nici o valoare acestor alegații. Presiunile pentru demisia Guvernului condus de Viorica Dăncilă, pe cît de incompetentă, pe atît de iresponsabilă, vor continua să crească neîncetat.
Te întrebi, pe bună dreptate: de ce au făcut-o, cînd rezultatul acesta era previzibil? De ce s-a ordonat Jandarmeriei să procedeze așa cum a procedat? Era evident că oamenii veniți din străinătate să participe la manifestație alături de conaționali nu-și doreau nici o violență. O mare manifestație pașnică (precum cele din 2017 și începutul lui 2018) n-ar fi dus la căderea Guvernului, iar vacanța amînă oricum anumite modificări legislative. Puterea s-ar fi putut lăuda în continuare că, în pofida unor acuzații de corupție, e o putere democratică ce acceptă să fie contestată din stradă. Reputația ei internațională, deloc prea mare, ar fi crescut. N-ar fi fost rațional să procedeze astfel? Ba da. Ar fi fost rațional.
Numai că Puterea actuală – așa cum bine a caracterizat-o președintele Iohannis – nu este rațională; sau, mai exact, Liviu Dragnea și acoliții lui nu mai judecă în termeni raționali. Teza mea este că ei au început de la o vreme să creadă în propriile lor ficțiuni – „statul paralel“, complotul internațional, „sorosist“ sau de alt fel, care are în țară drept relee pe președinte, DNA-ul, serviciile, plus un număr nedeterminat de inși din presă, din multinaționale etc. Cînd Dragnea afirmă că „este vînat“, sînt convins că el chiar crede că procesele sale fac parte dintr-o conspirație menită să-l distrugă personal și nu că este vorba despre o acțiune legală a Justiției. De fapt, pentru președintele Camerei nu există acțiuni legale și justificate, dacă ele sînt împotriva sa sau a PSD și a Guvernului său: toate sînt mașinațiuni obscure (amintesc de termenul „șobolani“ cu care și-a gratulat opozanții), avînd un punct de sprijin esențial în străinătate.
Dacă lucrurile stau așa, atunci eu cred că Dragnea a crezut el însuși în propaganda că marele miting „al diasporei“, anunțat cu mult timp înainte, urmărește să răstoarne Guvernul prin forță. Pentru mentalitatea sa ce poate fi mai suspect decît un miting urzit din străinătate, la care trebuie să participe mii de expați? Nu sînt ei, conștient sau fără voie, agenți ai cabalei internaționale anti-PSD? N-a votat întotdeauna diaspora cu adversarii acestuia? Nu instigă acești expați o presă internațională, în general ostilă la adresa guvernării PSD? Nu-i normal atunci ca adversarii regimului său de putere personală să se recruteze mai ales dintre „românii fugiți“? Să ne fie clar: Dragnea și oamenii lui nu cred în proteste spontane autentice: cine e contra lor e ori plătit, ori manipulat, ori, în cazul cel mai bun, dezinformat. În rest, toată istoria e gîndită în termeni de complot și de acțiuni ma-ni-pulativ-conspiraționiste: victoria ne-aș-teptată din 2014 a lui Iohannis (cu sus-ținerea diasporei), incendiul de la Colectiv din 2016, manifestațiile din 2017, căderea celor două Guverne PSD, care ar fi împiedicat partidul să-și savureze victoria electorală din 2016.
Pe scurt, ordinele date Jandarmeriei pe 10 august au fost „ca de război“: să reacționeze dur și masiv la orice provocare, cît de mică, și mai ales să-i trateze pe toți demonstranții drept inamici ai liniștii publice, majoritatea cu presupuse „ordine din afară“ să dea jos Guvernul. De aceea, la primele provocări (iscate de un grup de huligani despre care nu știm încă mare lucru), Jandarmeria a răspuns cu o forță excesivă. A folosit fără temei gazele lacrimogene de la bun început și n-a încercat să-i izoleze pe huligani de restul manifestanților. Ceea ce a urmat se știe.
Majoritatea oamenilor politici și mai ales a conducătorilor de state ar trebui să gîndească în termeni raționali. Ar trebui, deci, să încerce să-și adapteze ideile și planurile la realitate. Dar experiența istorică a cel puțin ultimei sute de ani arată că, de foarte multe ori, ei nu o fac. Mai exact, acționează crezînd în ficțiunile ideologice și politice pe care tot ei le-au inventat sau pe care le-au adoptat pentru a-și promova scopurile politice. În acest caz, ei pretind că ficțiunile lor sînt mai reale decît realitatea practică și încearcă s-o muleze pe aceasta după ficțiune. Ce-i drept, iraționalul este contraproductiv; dar, din păcate, nu neapărat pe termen scurt: adevărul nu biruie imediat, ci are nevoie, pentru a se impune, de mult timp și, nu o dată, de sacrificii omenești teribile.
P.S. Citesc încă un articol al Alinei Mungiu-Pippidi, „Ultima soluție, înc-o involuție“. Teza, identică practic cu aceea a PSD-ului și televiziunilor dominate de acesta: evenimentele violente de pe 10 august au fost plănuite și provocate de servicii care ar fi infiltrat și presa și diapora cu „mii de agenți acoperiți“ și de anumiți „profitori evidenți“ – Opoziția. Scopul a fost discreditarea în străinătate a guvernării PSD, considerate nedemocratice, și mobilizarea electoratului antipesedist. Scop atins, zice autoarea. Ce elogiu involuntar adus bietei noastre Opoziții dezunite și unui președinte încă atît de „nejucător“!