Imprevizibilul
Mulți susțin zilele acestea că Vladimir Putin e nebun. Sigur, dacă ne gîndim la scopul lui vădit, de a reface imperiul Rus și dominația URSS asupra a cel puțin jumătate din Europa, în condițiile unei țări mult inferioare ca PIB principalilor rivali, pare o iluzie grandomană. Totuși, din punct de vedere al mijloacelor concrete de a lucra pentru atingerea scopului, Putin a procedat perfect rațional, consecvent pe timp de decenii și calculîndu-și cu atenție fiecare pas, așa cum au notat mulți observatori. Greșeala lui – o vedem deja azi, în plin război în Ucraina – nu e că n-a fost suficient de rațional, ci că a crezut că un calcul atent și corect, în aparență, e suficient. Nu a înțeles imprevizibilul, nu a crezut în sentimente și pasiuni omenești, precum demnitate, onoare, indignare legitimă, nu și-a dat seama că nu poate cumpăra totul cu bani. În plus, nu și-a dat seama că un război în secolul XXI se poartă altfel decît unul în secolul XX.
Da, a calculat corect că forța militară a Ucrainei e mult inferioară celei a Rusiei. A calculat că va învinge repede, în maximum una-două zile. A subestimat grav disperarea rezistenței ucrainenilor, devenită tot mai eficientă mai ales în lupta urbană în care s-a lăsat atras.
A crezut că armata rusă va fi întîmpinată cu flori de măcar o parte a populației rusofone. Fals: a fost primită cu civili înarmați și cocktailuri Molotov.
A crezut în propria lui propagandă – că Ucraina nu e o țară și că e o națiune în mîna unei clici „neonaziste”. Gravă eroare: a stîrnit patriotismul ucrainean chiar și acolo unde, poate, el era mai călduț.
A crezut că armata ucraineană sau măcar o parte a ei va dezerta, se va preda sau va putea fi cumpărată să nu lupte. A avut în minte episodul ocupării Crimeei din 2014 și, probabil, și pe cel al disoluției armatei afgane în momentul plecării trupelor americane, anul trecut. I-a și îndemnat pe șefii militari ucraineni să procedeze astfel. A ignorat faptul că oamenii aceia aveau onoare – ceva imposibil de calculat.
Ar fi avut nevoie de un Quisling pe care să-l așeze președinte al Ucrainei și cu care să negocieze capitularea. A calculat că-l va avea. S-a dovedit o eroare – cel puțin deocamdată.
Totul spunea că actorul de comedie va fi un președinte ridicol: că fie va cerși în genunchi încetarea luptelor, fie va fugi în străinătate, precum a făcut în 2014 Ianukovici, de frica poporului răsculat, dar și mulți alții. Conform calculelor, era foarte probabil să fi fost așa, și totuși n-a fost așa: Volodimir Zelenski s-a dovedit un conducător adevărat, susținînd, prin exemplul propriu, rezistența ucraineană. A devenit în două zile eroul ucrainenilor și imaginea vie a unui nou David în luptă cu monstruosul Goliat. Putin a subestimat cu totul puterea miturilor și a personalităților care le pot recrea și pot insufla oamenilor curaj și mîndrie.
În baza celor trecute, Putin a calculat că Vestul va fi divizat și că rîndurile sale vor fi sparte de țări care vor refuza anumite sancțiuni delicate. A calculat că gazul rusesc va avea ultimul cuvînt. El, dictatorul obișnuit să-i disprețuiască pe oameni, a uitat că imaginile transmise din Ucraina, spre a nu mai vorbi despre imaginile a zeci de mii de refugiați – mai ales femei și copii – care trec granița Ucrainei spre Polonia sau România, vor crea un șoc opiniei publice mondiale. Nu și-a dat seama că nici măcar prietenii lui, pregătiți din timp, precum Viktor Orbán, nu vor îndrăzni să sfideze opinia publică în aceste momente. Iar sancțiunile, precum deconectarea Rusiei de la sistemul SWIFT și altele, vor mușca rău din capacitatea Rusiei de a purta un război mai îndelungat. Iar asta în situația în care Ucraina primește bani, credite, arme de calitate, dar și – foarte important – intelligence american și NATO.
În fine, Putin a uitat că soldații săi vor intra în contact cu civili care vorbesc aceeași limbă, au aceleași obiceiuri și că, în consecință, acest război seamănă tot mai mult cu unul civil. Motiv grav de demoralizare a propriei armate, despre care Putin a presupus că e un mecanism perfect și fără suflet, întocmai ca el însuși.
Calculînd, Putin pare să fi obținut exact opusul a ceea ce și-a dorit: a vrut să șteargă de pe hartă o națiune și o țară; a creat-o. A calculat că va diviza Occidentul: l-a unit. A crezut că valorile liberale și umaniste sînt în declin: le-a dat o nouă viață și un nou sens. A crezut că nu mai există onoare pe lume: a reînviat-o.
Foto: wikimedia commons