Imaginea României

8 octombrie 2007   SITUAȚIUNEA

E evident că, pentru români, realitatea românească şi imaginea României sînt două probleme distincte. Realitatea poate fi oricum, dar imaginea trebuie să fie bună. Una e să te descurci, fără prejudecăţi, între hotarele patriei, alta e să faci o bună impresie în afară. Pe scurt, în interior trebuie să fii băiat deştept, iar în exterior trebuie să fii patriot. La ce bun să fii patriot între ai tăi? La ce bun să ţii strada curată, să-ţi conduci maşina civilizat, să-ţi faci meseria cu acribie, să nu-ţi fraiereşti aproapele? La ce bun să te porţi frumos, să vorbeşti omeneşte, să fii politicos? E ca şi cum ai umbla prin sufrageria proprie în frac. În lume, da, în lume e altceva: bagi gunoiul sub preş, te dai mare, te sclifoseşti în toate felurile şi nu permiţi, mă-nţelegi, nici un afront! Nimeni nu se îngrijorează cu adevărat cînd se loveşte de netrebnicia domestică sau cînd trebuie să facă un efort constant pentru mai buna aşezare a lucrurilor din ograda naţională. Dar toţi devin vigilenţi şi combativi cînd e vorba de chipul pe care îl arătăm străinilor. Ce-o să zică Europa? Cum să facem ca, din afară, izmana autohtonă să pară smoking? ...Şi totuşi, ipocrizia aceasta are ceva candid. În fond, e omeneşte să vrei să arăţi bine în ochii altora, chiar dacă ştii că, la tine acasă, lucrurile nu sînt tocmai în regulă. Dacă ne-am opri aici, dublul nostru joc ar fi scuzabil. Dar nu ne oprim aici. Sîntem gata să ne sacrificăm "imaginea", portretul exterior, ori de cîte ori credem că putem regla, prin asta, anumite conturi interne. Idiosincrasiile private se dovedesc mai importante, pînă la urmă, decît interesul public. Patriotismul însuşi devine astfel, în cele din urmă, o simplă chestie de interpretare. Aşa se face că, dacă pe scena internă apare, pe neaşteptate, un smoking, ne străduim să demonstrăm că e o simplă pereche de izmene. Un exemplu. În orice ţară matură, un candidat pentru Parlamentul European de felul lui Daniel Dăianu ar fi socotit o alegere inteligentă şi ar fi privit cu simpatie. Arată bine, vorbeşte foarte bine englezeşte, franţuzeşte şi nemţeşte, are un curriculum profesional impozant, cu stagii consistente în cele mai mari centre universitare ale lumii, are experienţa administrativă a unui fost ministru şi amplitudinea ideatică a unui economist de doctrină. Cunosc parlamentari europeni, din ţări mai vînjoase, care nu au nici pe departe o asemenea talie. Da, ni se spune, dar între 1975 şi 1978 Daniel Dăianu a fost ofiţer DIE. O ştiam. O ştiam chiar de la el, căci omul aparţine minorităţii microscopice a celor care şi-au recunoscut trecutul, nesiliţi de nimeni, imediat după revoluţie. Nu ni se spune nimic despre eventuale păcate comise în infamanta calitate pe care o avusese. Nu se ia notă nici de faptul că a abandonat această "calitate" destul de repede, într-o perioadă în care asemenea dezerţiuni puteau nărui o carieră şi un destin întreg. Se uită (sau se ignoră) curajoasele sale analize economice din vremea dictaturii, invocate, cred, illo tempore, la Europa Liberă, de Şerban Orăscu. Ceea ce ni se spune e că ne vom face de rîs dacă vom accepta să fim reprezentaţi în Europa de un fost lucrător în sfera serviciilor. Nimeni nu are insomnii la gîndul că vom fi reprezentaţi de Madam Buruiană, că unii parlamentari români sînt, impenitent, foşti ofiţeri de Securitate sau că diferite partide şi-au putut căuta candidaţii printre actori şi sportivi, onorabili, desigur, dar fără nici o tangenţă cu rolul care urma să li se atribuie. Problema e Dăianu: ne va compromite, ne va strica bunătate de imagine, ne va da de ruşine. Cred cu fermitate că securiştii de carieră şi colaboratorii malefici ai aparatului de represiune comunist trebuie să ne lase în pace. Să stea deoparte, să trăiască valorificîndu-şi dexterităţi mai cuminţi. Dar trebuie să avem dovezi, fapte, argumente. Trebuie, de asemenea, să procedăm consecvent, după o ierarhie clară a vinovăţiilor verificabile şi a priorităţilor. Altfel, vom ţine discursuri simbolice vide şi vom sacrifica, principial, capacităţi utile, în timp ce cohorte întregi de şopîrle ni se vor strecura printre degete.

Mai multe