Găştile de cartier online

Acum vreo zece-doisprezece ani, cînd Internetul tocmai abandonase scutecele şi începuse să meargă de-a buşilea, am citit o grămadă de studii despre revoluţia pe care world wide web-ul o va aduce în economie, în ştiinţe, în comerţ, în moravuri şi obiceiuri, în mode, în comunicare. şi în politică, desigur. Printre termenii în curs de sacralizare pe atunci se afla şi interactivitatea care, cuplată cu teza "democraţiei intrinseci Reţelei", anunţa, de fapt, triumful deplin al poporului: nu numai că oamenii vor fi, datorită Internetului, mai informaţi, dar vor avea posibilitatea - graţie interactivităţii - să-şi exprime şi opiniile, direct şi necenzurat, online. Nu numai că milioane de oameni, care pînă atunci nu avuseseră acces la informaţie, se vor trezi, datorită cuprinderii globale a Reţelei, binecuvîntaţi cu posibilitatea de a se informa (nimeni nu prea punea problema dacă respectivii şi vor să fie informaţi), dar aceleaşi milioane de oameni, după ce fuseseră atîta vreme reduşi la simple entităţi statistice, acum vor căpăta, în sfîrşit, voce: părerile lor, ale milioanelor de anonimi, vor trebui, în sfîrşit, cunoscute şi băgate în seamă. Pe atunci, site-urile web ofereau texte şi ceva grafică destul de primitivă, dar noii teoreticieni ai domeniului prevedeau, progresist, vremuri mai bune: tehnologia se va perfecţiona rapid şi va permite, la nivel global şi de masă, interactivitatea. Ceea ce s-a şi întîmplat. Astăzi, eşti interactiv sau nu eşti. Una dintre formele curente de manifestare a interactivităţii este reprezentată de forumurile ziarelor online sau ale portalurilor de tot felul. Unele site-uri trăiesc, mai ales (sau chiar exlusiv), prin şi pentru forumuri. Acestea adună la un loc indivizi pasionaţi de o temă sau un domeniu (de la pescuit la modelism, de la religie la astronomie) care sfîrşesc prin a alcătui o comunitate. S-au scris între timp substanţiale studii şi teze de doctorat despre comunităţile virtuale. Ziarele însă (spre deosebire de site-urile specializate, tematice etc.) oferă un alt tip de comunităţi, "mînate în luptă" în primul rînd de preocuparea zilnică de a se informa, de impulsul de a afla ce se mai întîmplă în jur. Nu mai citesc ziarul dimineaţa la cafea, ci pe ecranul computerului; prin urmare, nu mai comentează ştirile cu nevasta, ci cu alţi cititori aflaţi în aceeaşi situaţie. Ceea ce este, desigur, un lucru bun în sine: teoretic, oamenii care vor să se informeze (deci partea cea mai activă şi mai dinamică a opiniei publice) au şi posibilitatea de a dezbate, de a exprima opinii, de a intra în dialog cu alţii. Exact cum scria în studiile pe care le citeam acum zece-doisprezece ani. Numai că specificul nostru naţional, modul nostru de a comunica, de a dezbate, de a exprima opinii face de ruşine orice studiu doct şi dă peste cap orice cercetare exhaustivă. Democraţia "fragilă şi originală", despre care se vorbea la noi în anii ’90, s-a mutat pe web: participanţii la forumurile ziarelor îmi amintesc de formele de "dialog" politic şi civic de pe vremea cînd scena politică rom>nească era dominată de "neocomuniştii" din FSN şi "anticomuniştii" din PNţ şi CDR. Aceeaşi nervozitate, aceeaşi pornire iute spre adjective tari, aceeaşi lipsă de dileme, aceeaşi incapacitate patentă de a-l asculta pe celălalt, de a-l legitima ca interlocutor luîndu-i în seamă opinia, acelaşi drum scurt spre înjurătură, aceeaşi prezumţie de impuritate în privinţa preopinentului. şi vorbesc de cei care "intră" pe forumurile ziarelor serioase, nu de cititorii de tabloide. Cu aceştia din urmă e simplu de tot, interactivitatea şi suprema democraţie a Reţelei se manifestă scurt şi eficient, în opinii clare: la un articol care are alături, să zicem, poza Nicoletei Luciu, comentariile interactivilor sînt scurte şi expresive: de la "uau" şi serii lungi de emoticons, pînă la numirea explicită a părţilor trupeşti vizibile în poză, urmată de exclamaţii, "maaamă" şi alte expresii din aceeaşi serie emoţională. Cîteodată, în focul "dezbaterii", mai apare şi cîte-un mesaj articulat şi format din mai multe cuvinte: "bună sînt diana si vreau sa va spun ca ma bucur foarte mult ca particip la acest forum". Dar nu despre Diana şi fericiţii interactivi interjecţionali este vorba, ci, cum spuneam, despre "forumiştii" de pe site-urile ziarelor serioase. Acolo fauna e mai complicată, dar cred că se disting cîteva tipuri dominante. Unii sînt, pur şi simplu, bine intenţionaţi şi dornici să schimbe opinii. Nu prea mulţi. Alţii sînt însă forumişti "de meserie", pătrunşi de misiunea lor, aşa că lansează idei şi scenarii şi "se iau" de ceilalţi. După primele două-trei intervenţii în care spun ceva despre tema articolului pe care îl comentează, ajung iute la "bă", "mai taci", "tu vorbeşti?", la înjurături şi palme virtuale. Interacţiunea îi enervează: de fapt, nu erau pregătiţi pentru Internet, cu potenţialul său de dialog. Probabil că cei mai mulţi nu sînt irecuperabili: îşi ascund nevricalele şi mitocăniile după nickname şi după tastatura computerului; în viaţa reală, cu nume şi prenume, n-ar fi atît de violenţi. Irecuperabilii alcătuiesc însă o categorie aparte - ei "se dau" direct la autorul articolului, îl fac ţăndări, îl trimit direct la plimbare, îl fac de ruşine în văzul virtual al lumii: "băi, dinescule", "popescule", "hurezene"... Din tastele lor isterice ţîşnesc acuzaţii de tot felul la adresa autorilor şi a celorlalţi forumişti. Exemple sînt multe, pe forumurile mai tuturor cotidienelor. Unele redacţii chiar au recurs, după ce porniseră cu democraţia şi libertatea deplină în realizarea forumului, la "represiune": elimină de pe forum intervenţiile violente, injuriile, porcăriile. Dar tot mai rămîn. Aşa că revoluţia încă nu s-a produs, interactivitatea n-a adus triumful deplin al poporului şi al dezbaterii civice. Pe forum e ca şi pe stradă: apar şi derbedei, şi mitocani, şi isterici, să nu intrăm în panică. Problema este însă alta: cei care se exprimă pe forumuri sînt cei care citesc ziare, cei care simt nevoia să se exprime. Această parte a publicului arată, din păcate, foarte prost: n-are nimic cu ideea de comunitate (fie ea şi online), ci constituie o gaşcă de cartier ieşită să facă ordine.