Fake joke
Cineva îmi trimite un link – socialistul.com, o publicație pe Internet cu subtitlul atrăgător „ziarul românilor social-democrați cinstiți, harnici și curajoși“ – și mă întreabă dacă publicația e una satirică sau e de luat „pe bune“, în sensul că cei care o scriu doresc să fie crezuți. Deschid link-ul și văd titluri de mare atracție, de felul următor: „Ipoteză cutremurătoare. Kövesi este fiica lui Soros. Asemănările sînt izbitoare“, „Qatarul a făcut o ofertă fabuloasă de cumpărare a stației românești din Antarctica“ ori „Românii au testat cu succes prima armă termobarică din lume. România ar putea deveni în cîțiva ani o superputere militară“. Dar cea mai „explozivă“ „știre“ e următoarea: „Testele de la Vatican confirmă. Românii sînt cei mai apropiați genetic de îngeri“. Deschizînd articolul, aflăm înmărmuriți că drept bază de comparație au stat două schelete de îngeri (ni se și arată fotografia unuia, cu aripi). Unul ar fi fost găsit în Siberia, unde bietul înaripat a căzut și a murit, deoarece s-a lovit în zbor de o stîncă, iar celălalt schelet a fost găsit, pare-se, pe Everest. Se mai invocă, spre confirmare, și niște locuri din Biblie, din care ar decurge, după, chipurile, mari teologi, că Grădina Edenului e România. Se conchide că românii se trag din îngeri și că, prin urmare, „românii sînt poporul ales care va salva lumea“.
M-am uitat și la comentariile unora dintre articole – nu puține. Ele se împart în două categorii mari. Unii cititori – destui – iau în serios „știrile“, indignîndu-se nevoie mare că meritele românilor nu sînt recunoscute în lume. De exemplu, la povestea cu îngerii – străbunii românilor, cineva scrie indignat: „De ce se ascund aceste adevăruri despre poporul român, nu cumva cineva are interese ascunse ca să nu ne cunoaștem adevărata origine?“ Iar altcineva îi răspunde melancolic: „Și dacă am ști, cu ce ar schimba situația? Oooo… ce mîndrii (sic!) am fi de asta, dar tot amărîți…“
Un alt grup nu crede în adevărul „știrii“, ba o ia chiar drept deliberat falsă, o fake news; totuși crede că intenția revistei e serioasă, deși posibil malefică. Printre aceștia, unul suspectează vreo intoxicare pesedistă și ia atitudine: „Mi-ai făcut ziua frumoasă! Am rîs pentru o lună! Așa ori fi gîndind toți social-democrații curajoși, cinstiți etc.? Nu-i de mirare că mergem cu spatele în țara asta…“ Altul, tot cu referire la credulii cu simpatii social-democrate, scrie cu destul umor: „Dacă strămoșii se izbeau cu capul de stînci, nu-i de mirare că urmașii dau în gropi“. Dar mai vin și alții mai ambițioși, care vor să distrugă știrea cu argumente teologice profunde: „Îngerii sînt entități care trăiesc într-o altă dimensiune. Sînt lumină, energie și nu pene și oase. Eu nu cred că s-a descoperit așa ceva în realitate“. În aceeași cheie însă, mai mulți suspectează o conspirație: se dorește discreditarea creștinismului ori „mascarea „adevăratului adevăr“ – nu aflăm care anume. O cititoare rămîne totuși prudentă față de autenticitatea îngerilor cu schelet și ADN, dar nu și imună la propagandă: „Nu cred că osemintele găsite sînt ale unui înger… Degeaba trăim pe pămînt «sfînt» dacă ne vindem țara“. În fine, găsesc și o cititoare care-și suspendă judecata, dar nu-și pierde seriozitatea: „Doresc să primesc mai multe materiale pe această temă“, scrie ea onest.
În afara acestor două grupe, am găsit o singură postare de următorul tip: „Simțul umorului e marfă scumpă pentru mulți“. Așadar, par să fie puțini cititorii care să fi decodat asemenea articole și o asemenea revistă în ansamblul ei în cheia unei farse. (Dacă asta a fost intenția, s-ar părea că editorii au o problemă.) Faptul că destui simt nevoia să intre în dialog cu autorii, venind cu „argumente“ teologice, fizice ori de alt tip, e aproape înduioșător, deoarece sugerează că n-a fost suspectată o asemenea intenție. Nu-i de mirare: bombardați cum sîntem, mai cu seamă pe Internet, de informațiile cele mai uimitoare și, în același timp, de multe ori incontrolabile, în condițiile în care autoritatea autorială, redacțională și chiar autoritatea în sine sînt de multe ori în suferință, avem tot mai multe dificultăți nu numai în a distinge adevărul de fals, dar și în a distinge gluma de seriozitate.
Faceți un mic experiment mental: închipuiți-vă că în aceeași bizară publicație ar fi fost inserată și știrea că președinții Coreei de Nord și Statelor Unite urmează să se întîlnească în curînd. Dacă n-ați fi avut alte surse de informație, i-ați fi dat crezare? Cunoscînd că, numai cu cîteva luni înainte, Trump și Kim Jong-un se insultau ca la bodegă și se amenințau reciproc cu anihilarea nucleară a țărilor respective, pesemne că ați fi avut îndoieli. Chiar dacă nu era la fel de incredibilă ca „știrea“ despre scheletele de îngeri, n-ar fi fost totuși mult mai paradoxală pentru unii decît cea cu vinderea stației românești din Antarctica. Logica ne-ar fi dictat poate să spunem că e imposibil în situația actuală, că e o „intoxicare“ a cine știe căror servicii ori că e „un balon de încercare“ etc. Poate că am fi respins-o și mai indignați dacă ar fi fost citate surse din MAE. Unii și-ar fi amintit că dl Meleșcanu are strînse și vechi legături cu fostul regim comunist de la noi, pentru care a lucrat cîndva, și că acesta se inspira din Coreea de Nord. Iată deci cum o știre adevărată, plasată în contextul nepotrivit, ar fi devenit incredibilă și conspiraționistă.
Pe scurt: tot mai adesea nu mai știm ce să credem – dacă ceva e adevărat sau fals, și în ce proporție. Mai rău: nu mai știm nici măcar dacă-i de rîs sau nu. În zilele noastre nu numai știrea devine fake, dar și gluma. Și asta chiar nu-i de glumă.