Elefantul din cireș
Traduc zilele astea Sofistul lui Platon și întîlnesc următoarea explicație a unei specii de ignoranță: „Faptul de a ignora specificul unui suflet a cărui inteligență merge alături, deși dă asalt adevărului, nu-i nimic altceva decît o gîndire-alături”(228d). Termenul grec tradus de mine aici literal prin „gîndire-alături”, spre a respecta jocul de cuvinte al lui Platon, este paraphronesis, un cuvînt compus rar, pe care un traducător francez recent (Nestor Cordero) îl traduce prin „délir”.Constantin Noica îl reda prin „sminteală”. Ideea lui Platon mi se pare a fi aceasta: unii oameni tind spre cunoaștere, se avîntă către ea, dar n-o ating, ci inteligența lor – foarte reală – avansează în paralel cu ea. Gîndesc, desigur, au consecuție, au coerență, produc silogisme, dar mersul lor rămîne aberant, alături de gîndirea corectă și, bineînțeles, de realitate.
Un exemplu de paraphronesis mi-a oferit chiar în acea zi o postare pe FB a respectabilului pianist care este Andrei Vieru. El e, cum se știe, antivaccinist. Or, presupun că o provocare pentru acești oameni este aceea de a explica de ce numărul celor care reclamă efecte nocive, chiar fatale ale vaccinurilor rămîne, proporțional, foarte mic. Aici vine explicația: familiile vacciniste sînt vinovate pentru tăcere. În ce fel? Iată:
„Imaginați-vă ruda de sînge sau prin alianță care insistă ca fratele, părintele sau soțul să se «vaccineze». Cel în cauză ascultă de povețe și presiuni: acceptă și se «vaccinează». După care, decedează sau rămîne pe viață invalid. Ce credeți că va spune ruda? Că e, bineînțeles, o simplă coincidență. Vă mai mirați că rudele, în imensa lor majoritate, nu fac plîngeri și nu raportează nimic? Ar însemna să raporteze împotriva lor însele. Ar fi nevoie de o conștiință morală cu totul deosebită, o aptitudine pe care aproape nimeni nu o are.”
Mi se pare într-adevăr un exemplu strălucit de paraphronesis să nu realizezi:
1) Că în acest fel se poate demonstra nu numai că vaccinurile anti-COVID omoară, dar și că toate vaccinurile omoară. Și, fiindcă vaccinurile sînt creația medicinei și a biologiei, care fabrică și toate medicamentele, se poate demonstra asemănător și că medicamentele în general omoară și, mai ales, că medicii și spitalele omoară, doar că o conspirație globală obligă la tăcere. Argumentul „moral” va fi valabil și aici, cel puțin în măsura în care foarte mulți se duc la medic după ce se sfătuiesc cu familia sau cu prietenii apropiați. Iar dacă în unele cazuri faptul nu e valabil, nu aflăm de ce și care e diferența între cazuri.
2) Teza unei conspirații „morale” generalizate nu explică de ce pacienții care nu mor, dar rămîn suferinzi, nu deschid ei înșiși procese și nu reclamă malpraxis în mult mai multe cazuri decît se întîmplă. Aceștia nu răspund decît pentru ei înșiși. În fond, nu toți se vaccinează la sfatul familiei: unii o fac chiar împotriva sfatului acesteia, iar alții nu se sfătuiesc cu nimeni.
3) De ce ar păstra tăcerea ruda „vaccinistă”, căreia i-a murit cineva din familie, sfătuit de ea să se vaccineze? Nu are suficientă conștiință morală, zice Vieru, spre a se autoculpabiliza. Numai că ea are o cale la îndemînă de dezvinovățire: să afirme – cu totul îndreptățit, dacă persoana nu e de specialitate – că a fost de bună credință și a avut cele mai bune intenții, însă a fost dezinformată, înșelată de autorități și de medici. Dimpotrivă, cred că pe foarte mulți oameni o conștiință morală nu cine știe ce avansată i-ar împinge să reacționeze furioși, pentru că s-ar considera înșelați și abuzați, și să acuze autoritățile, tocmai pentru a nu lăsa culpa asupra lor: „N-am știut și deci sînt nevinovat. Acum știu însă și, dacă nu reclam, mă fac complice cu cei care m-au înșelat și devin vinovat”, ar gîndi ei probabil. Nu știu ce ar obiecta antivacciniștii, dar poate că ar răspunde că omul respectiv e totuși vinovat, pur și simplu fiindcă n-a crezut în „gnoza” antivaccinistă, deși aceasta i-a fost comunicată pe toate canalele. Cine s-a obstinat în necredință merită tot blamul.
Nu-mi fac iluzii că argumentele mele (ca și altele) i-ar putea clinti pe adepții acestei „gnoze” de pe pozițiile lor. „Gîndirea-alături” merge în paralel cu drumul corect fără să se împiedice, fără să fie în criză de răspunsuri, fără remușcări și dubii. Ceea ce e îngrijorător e însă fenomenul de contaminare cu „paraphronesis” – ceea ce se vede și din unele comentarii la postarea în cauză. După cineva, membru al corpului universitar (Paul Dragoș Aligică), complicitatea „vaccinistă” indusă de autorități ar fi devenit aproape generală (cu excepția „gnosticilor”), cu scopul de a dilua orice responsabilitate concretă, așa că e natural să cadă tăcerea. În sine, faptul că o conspirație globală nu e denunțată de cei direct interesați decît în mod marginal sau aproape deloc devine, paradoxal, o dovadă puternică în favoarea existenței și puterii conspirației – cel puțin, în ochii adepților ei „gnostici”, care gîndesc prin apel la paraphronesis.
E ca în bancul acela sec:
– De ce are elefantul ochii roșii?
– Nu știu.
– Ca să se ascundă în cireș.
– Hmmm!
– Ai văzut vreodată un elefant într-un cireș?
– Nu.
– Vezi ce bine s-a ascuns?