Dreptul de intervenţie

10 septembrie 2014   SITUAȚIUNEA

Sînt de părere că unele fragmente dintr-un interviu pe care mi l-a luat domnul Bogdan Chirieac în 1999, cînd eram ministru de Externe (vezi Adevărul, nr. 2744/1999) sînt, prin analogie, destul de actuale. Dumneavoastră ce credeţi? Dacă mă înşel, luaţi textul de mai jos ca pe o simplă pagină de memorialistică.

(…)Domnule ministru, cine este în opinia dumneavoastră „comunitatea internaţională“ în numele căreia se face intervenţia în Iugoslavia?

Pînă la această oră este vorba de NATO, care înseamnă 19 ţări, şi de Uniunea Europeană. De asemenea, trebuie să ne gîndim la votul Consiliului de Securitate, unde doar Rusia, China şi Namibia au votat în favoarea rezoluţiei care cerea încetarea intervenţiei NATO în Iugoslavia. 

Vi se pare că Rusia şi China nu reprezintă mare lucru pentru „comunitatea internaţională“?

Dumneavoastră vi se pare că UE şi NATO reprezintă mai puţin decît Rusia şi China?

Credeţi că este normal să se poată interveni într-un stat independent şi suveran, confruntat cu o problemă de secesiune internă, fără acordul Naţiunilor Unite?

Prin votul Consiliului de Securitate, eu cred că există şi acordul Naţiunilor Unite.

Dar nu a existat acordul Naţiunilor Unite atunci cînd s-a început atacul!    

A existat rezoluţia 1199, care nu excludea intervenţia în forţă în anumite cazuri. Tipul de regim politic din Iugoslavia, în care şeful face ce vrea cu supuşii lui, fără nici o sancţiune internaţională, va trebui să dispară în lumea de mîine.

Ce se va întîmpla dacă în Irlanda de Nord, de exemplu, s-ar hotărî că o anumită minoritate etnică sau religioasă nu are toate drepturile respectate?

Toată lumea va trebui să se supună respectării drepturilor omului.

Să ne aşteptăm deci şi la o intervenţie a NATO pentru respectarea drepturilor kurzilor din Turcia?

Problema kurdă e de altă natură decît problema drepturilor kurzilor din Turcia. Pe de altă parte, recunosc că NATO adoptă măsuri diferite de la un tip de criză la altul.

Credeţi că precedentul Iugoslaviei se poate repeta şi în alte state ale „zonei gri“?

Eu aş vrea să vă întreb: dacă în ’80 sau ’85, aliaţii ar fi intervenit militar în România pentru a-l da jos pe Ceauşescu, aţi fi considerat că ar fi fost un lucru bun?

Debarcarea lui Ceauşescu ar fi fost salutară. Dar eu vă întreb, dacă László Tökés se alege peste două luni lider al UDMR şi pretinde că drepturile minorităţii maghiare în România nu sînt respectate, credeţi că intervenţia NATO în România ar fi un lucru bun?

László Tökés nu s-a ales deocamdată nici în parohia lui. Vă reamintesc declaraţia ambasadorului Rosapepe (Ambasador al Statelor Unite în România la data respectivă – n.m., A.P.): „România ar trebui să fie un model pentru Kosovo pentru că a soluţionat în chip modern o problemă pe care Iugoslavia n-a putut-o soluţiona.“ (…)

Domnule ministru, credeţi că ONU mai are vreun rost?

Sigur că da. Vedeţi declaraţia lui Kofi Annan împotriva atrocităţilor din Kosovo.

Consideraţi, deci, că un stat sau un grup de state poate oricînd să atace pe oricine crede de cuviinţă?

Domnule Chirieac, eu, făcînd parte din generaţia mea, sufăr, poate, de un anumit blocaj mental. Eu am apreciat intrarea SUA în Vietnam şi am deplîns ieşirea lor de acolo. M-am opus intrării URSS în Afganistan. Nu înţeleg, deci, cum se face că, la zece ani după Revoluţie, în România, apar atît de multe opţiuni „panslaviste“: pro-ruseşti şi pro-sîrbe. (…) 

Mai multe